Echipa anti

Iată că fotbalul găsește resurse să ne arate că în acest sport orice e posibil. A fost de ajuns ca Messi să nu mai fie decisiv, deci nu neapărat să joace prost, și tot edificiul Barcelonei să se surpe. Nu mă refer la campionat, acolo trăiește încă din osânză, ci la această nouă eliminare din LC în fața celor de la Atletico Madrid, despre care la vremea respectivă spuneam că ei știu deja cum se face. E drept, de la dubla precedentă din 2014, băieții lui Simeone pierduseră pe linie, numai că iar au lovit când le era lumea mai dragă catalanilor. Cea mai mare halcă a succesului îi revine lui Simeone, acest geniu „malefic” care își transformă echipa în funcție de adversar. Barcelona n-a jucat împotriva lui Atletico, ci a avut în față anti-Barça, iar noi vom vedea în continuare anti-Real, anti-Bayern sau anti-City, după cum va fi cazul. Anti-PSV văzusem deja, jucătorii lui Atletico interpretând fără să le cadă rangul și acel rol secundar.
Miercuri seara ar fi fost nevoie să se vadă și Luis Enrique, să pună ceva pe masă și de la el. N-a fost cazul, ba chiar schimbările făcute de el au avut implicații în sens negativ. Chiar dacă Sergi Roberto intrase bine în meci, greșeala sa a dus la contraatacul de 0-2. Cât despre Arda Turan… consider că Barcelona s-a înșelat în privința lui, plusul de calitate fiind o utopie. Turcul a fost eliberat pe dreapta după o suveică de pase și nu a avut curaj să încerce finalizarea la colțul lung, apoi a blocat stupid minutul ultim al meciului, când s-a angajat în două clinciuri de-a lungul tușei, pierzând mingea de fiecare dată. Dar până la el e drumul plin de alți neinspirați, în frunte cu Suarez care n-a izbutit șuturi bune în două situații mai mult decât ofertante. Iar Neymar degeaba scotea din joc unul-doi adversari dacă nu găsea continuare pe măsură. În ceea ce privește acel henț scos în afara careului, catalanii nu pot face caz de el, căci nu trebuiau să ajungă să depindă de așa ceva. Doar noi, cei din afară, de dragul discuției, îl putem încadra în afara logicii arbitrajului, care spune că la o fază limită se alege răul cel mai mic, adică mai bine greșești împotriva unei echipe care mai păstrează șanse ulterioare, decât împotriva uneia căreia îi pui capac.