Nici măcar nu știu dacă e corect ceea ce scriu acum, dar pe cuvânt de onoare că mă deranjează la culme toată circăreala asta de prost gust prin care niște… unii se băgă în seamă mai mult decât s-ar cuveni și, folosindu-se de niște momente potrivite și de niște oameni de bună-credință, se trag în prim-plan pentru un moment sau o zi, după care revin în gaura aia neagră de unde au izvorât. Ei se încadrează perfect în categoria aia pe care a făcut-o celebră un enorm muzician pe nume David Bowie în piesa „Heroes” („Putem fi cu toții eroi / Doar pentru o zi”). Acești pseudoeroi de la noi au descoperit de ceva vreme cât de profitabil e să te dai pe lângă câte un nume important din sport. Nu contează dacă e o echipă sau doar un sportiv, tot ceea ce contează e să fie celebru sau măcar „pe val”, să fie adică în atenția mass-media de la noi și, dacă se poate, chiar din lumea largă, deși asta nu e tocmai important pentru cei care vânează posturi relativ mărunte, cum ar fi cel de primar: în fond, nu e mare chestie să scrie Washington Post că tu, primar de comună sau de orășel, l-ai făcut cetățean de onoare pe sportivul Ionescu, în schimb, dacă ziarul local reamintește onor electoratului chestia asta tocmai în campania următoare, cresc exponențial șansele ca Georgescu, primarul în cauză, să se pricopsească cu încă un mandat. Mă gândesc la toate astea de când o văd pe Simona Halep alergată dintr-un colț al țării în celălalt, unde devine ba Doctor Honoris Cauza al vreunei universități vag omologate, ba cetățean de onoare într-o urbe uitată de Dumnezeu și unde nu există nici măcar un singur teren de tenis! Se trag în poză cu biata de ea toți neisprăviții, toți nefericiții, toți ăia care (să fiu al naibii, se vede pe ei!) n-au practicat vreun sport nici măcar un minut în toată viața lor irosită. Ursarii ăștia de vremuri noi e clar că n-au nici scrupule, nici obraz. Mă întreb însă de ce nu-i explică nimeni Simonei că pentru rolul de urs ea nu este cea mai potrivită, astfel încât atunci când o s-o mai sune vreun primar „isteț”, ea să-i răspundă cu clasică expresie: „Hai, plimbă ursu’!”