Nici că se putea o mai bună sinteză a tuturor calităților (puține) și defectelor (he-hee!) fotbalului românesc decât acest Galatasaray – Steaua. Totul, de la investițiile păguboase, până la mentalitatea jucătorului sau a echipei și de la norocul chior până la prostia incomensurabilă s-a putut vedea în doar 90 de minute dintr-un joc pe care Steaua l-a pierdut (cu 2-2!) după ce l-a avut în mână din start. Ba care, pe la o bucată, începuse să semene al dracului de mult cu Middlesbrough – Steaua.
Ziua de 13 a fost cu ghinion pentru portarul turcilor care probabil că nu urmărise ca noi, la televizor, cu doar câteva minute înaintea începerii partidei, remarcabila secvență dintr-un mai vechi Galata-Steaua, în care portarul degajează ca un bou direct în ceafa lui Pițurcă, de unde mingea se duce în gol. …Sau poate că urmărise și crezuse că la fiecare meci există și un bou de arbitru care să anuleze un asemenea gol!
Ei bine, de data asta nu s-a potrivit: arbitrul a fluierat a gol pentru Steaua, ba chiar încă odată, după alte 10 minute, așa că ce naiba să mai urmeze după 0-2? Poate doar vreun 1-4, că ăia erau flenduri, iar noi pe coama valului. Da, dar cu câteva condiții: 1) să nu fie vorba de o echipă românească; 2) să nu fie alcătuită din fotbaliști români în majoritate și 3) să nu aibă antrenor român din România! (Nu, exprimarea nu-i pleonastică, din moment ce există un Lucescu, și un Boloni care sunt antrenori români, dar nu din România, ați înțeles ce vreau să spun). Fiind întrunite în mod nefericit toate cele trei condiții, evident că Steaua, în loc să mai dea (unul, două sau câte ar fi dat nemții în aceleași condiții) și-a băgat adânc curul în poartă. Ca masa să fie cu adevărat bogată, antrenorul român Lăcătuș, văr mintal bun cu antrenorul român Pițurcă, a făcut schimbările tipice milogului care gândește la mica ciupeală și atât: afară cu atacanții și mijlocașii ofensivi, hai să ne-apărăm sărăcia și nevoile și neamul (…prost, se înțelege!) Așa că în loc de o calificare sigură în minutul 12, ne-am ales cu insomnii. Și cu o scârbă, mereu reînnoită.
