E iad, nu fotbal

Ieri dimineață, când am folosit la Radio Top cuvântul „limbric” pentru a-l caracteriza pe domnul arbitru Avram (care seamănă, ca apariție, doar cu o singură altă creatură, pentru care de obicei folosesc același cuvânt – ați ghicit!, e vorba de Ministrul Educației), prietenul și colegul meu de microfon (tot Avram, dar Sorin!) s-a prefăcut ușor surprins de ce cuvânt „tare” am folosit. Tare!? E cel mai blând cu putință față de halul în care avortonul a fluierat. Despre ce cretinisme a putut comite aproape că n-are sens să mai discutăm. Halucinantă de-a dreptul rămâne decizia de eliminare a străinului ăluia, trântit grosolan în careu și căruia avortonul, în loc să-i dea penalty, i-a dat cartonaș roșu pentru simulare!! Explicația e cât se poate de simplă: la halul în care arată, e evident că nici în curtea școlii nu l-a ales nimeni vreodată în vreo echipă de miuță, așa că de unde să aibă ăsta habar care e diferența dintre a simula și a fi luat „cu fulgi cu tot” de un fundaș ceva mai hotărât? La fel se prezintă situația și cu cele două penaltiuri acordate absolut de-a droanga. Însă capacul l-a pus la golul anulat lui Zicu: a fost cea mai grozavă execuție văzută de mulți ani încoace la vreun român și pe vreun stadion românesc. Din nefericire nu va intra în istoria golurilor antologice de la noi, pentru faptul că la fluier opera un imbecil pe care dacă-l dai cu capul de gazon de 50.000 de ori și tot n-ar putea explica ce mă-sa a fluierat el acolo. Fault, probabil: se „faultaseră”, adică se loviseră între ei doi dobitoci de fundași, coechipieri dintre care unul chiar căzuse, drept pentru care au scăpat și fără gol! În mod miraculos meciul s-a terminat totuși cu victoria cui chiar merita să-l câștige, Poli Timișoara, o echipă care, alături de Galați și parcă Vaslui, chiar joacă o chestie oarecum asemănătoare cu fotbalul. Aș vrea să pot spune același lucru și despre Brașov, însă mi-e teamă, fiindcă Brașovul a avut în față pe… nimeni, dovadă și scorul de neprezentare cu care a câștigat. Din acest horror pe care l-am văzut transmis din Ghencea, de pe lângă cimitirul unde e îngropat Ăla, am remarcat, pe lângă cele două goluri fabuloase ale brașovenilor, prezența unui zombie: se numește Dică și vă jur că părea uneori chiar viu! Te lămureai că-i doar un zombie când atingea mingea. Noroc să n-o făcea prea des, că nu ne-ar mai fi trecut spaimele până azi.