E ca și rezolvată

În principiu, cred că avem toate motivele din lume să sărbătorim. Vorbesc de fotbal, de data asta, nu de handbal. Așadar, după ce am traversat toate emoțiile în Liga Națiunilor, unde după lupte grele și un parcurs cât se poate de demn în a treia grupă valorica (altfel spus, în Divizia C europeană!) am reușit să obținem un meritoriu loc 2, adică fix după Serbia, dar clar în fața Muntenegrului, au venit preliminariile Campionatului European despre care nu cred că mai merită discutat. Este suficient să ne reamintim că fiecare din cele două competiții a reprezentat finalmente câte un moment de mare bucurie pentru nația asta greu încercată: Liga Națiunilor ne-a adus scăparea de Daum, în timp ce grupa din preliminariile Campionatului European ne-a izbăvit de Guriță. Dacă ar fi doar pentru asta, și tot merită să ne bată încă mai rău toți cei care s-au șters… acolo cu noi. Ei, și după toate traumele astea, iată că a răsărit în sfârșit soarele și pe strada noastră. A luminat mai întâi Capitala cu tragerea la sorți și apoi ne-a încălzit și sufletele când au început să iasă bilele. Una peste alta, treaba e bună. Să vă explic de ce. Mai întâi, Olanda. E clar că nu mai e ce-a fost. Vă reamintesc și că are un fel de dragoste față de noi, astfel că ne-a ajutat nu cu mulți ani în urmă să mai mergem la un turneu final, iar apoi, chiar la turneul ăla, a făcut tot ce putea ca să ne asigure calificarea din grupe. N-a ieșit, dar nu din vina ei. Amănunte v-ar putea da Adi Mutu și ceilalți. Ucraina lui Blohin este de mult timp îngropată, iar cea a lui Șevcenko tot așa. De unde și concluzia logică: poate fi bătută. În sfârșit, Austria. Te umfla râsul numai la gândul că am ajuns să ne temem și de asta, care în toată istoria ei n-a reprezentat nimic. Singurul ei moment notabil a fost blatul ăla ordinar de la un Mondial, cu nemții, când 11 nesimțiți plimbau mingea în propria jumătate, apoi, după câteva minute, le-o aruncau în jum’atea celorlalți 11 nesimțiți. Deci, treaba e ca și rezolvată, din grupa asta cu totul banală ieșim cum nu se poate mai ușor. Mai rămâne doar detaliul ăla idiot: dar de intrat, intrăm!? După mine, nu. Dar asta-i altă problemă. Important e că sorții țin cu noi. Dacă ar mai ține și fotbalul…