E alegerea mea

Scriu acest articol joi noaptea, după ora 22. În acest moment, la Flushing Meadow se joacă meciul Nishikori – Cilic. Surprinzător, japonezul rezistă, ba chiar conduce în setul 4 cu 6-5. Dacă-l câștigă, face 2-2. Mă uit cu coada ochiului, așteptând să se termine pentru că apoi vine Alexandra Dulgheru cu Arvidsson. Am pariat pe Dulgheru, deși favorită e cealaltă, dar strâns, 1,90 la 1,80. Am mai văzut-o pe Niculescu, cu vreo 3 zile înainte. A pierdut tocmai când părea că poate răsturna situația. Adversara ei, Azarenka, a leșinat apoi, în timpul meciului din turul 2. Am mai văzut-o pe Halep, constănțeanca de 18 ani, pierzând și ea, la Jankovic, după ce o despărțiseră doar două mingi de o victorie enormă (era 1-1, 5-4 pentru Halep și 40-15; a fost egalată și a pierdut cu 5-7). Dacă din Niculescu nu cred că se mai alege ceva, Halep ajunge în Top 20 în maximum doi ani, deși cred că poate să o facă și într-unul. Doi îi dădusem și lui Dulgheru anul trecut, când cîștiga turneul de la Varșovia, și iat-o acum în jurul locului 30. Iar Halep, vă rog să mă credeți, e încă mai bună: are un serviciu excelent și e infinit mai mobilă în joc. Între timp, (acum e 22.30) a egalat Nishikori, așa că meciul Dulgheriței mai are de așteptat. La fel și eu. Pe televizorul celălalt, pe teletext, văd evoluția scorului în Israel – Malta, din preliminariile Campionatului European. A condus Israel, apoi, la pauză, a fost 1-1. La egal, cota la pariuri e de 8,00. Na, că s-a făcut 2-1, cotă 1,10. Așa mai merge. Prin comparație, la România – Albania cota la victoria noastră e mai mare, 1,25. Egalul e cotat cu 4,75. Rezultă că meciul nostru este apreciat de specialiștii caselor de pariuri ca fiind un pic mai echilibrat. Căți dintre dvs. ar suporta ideea ca după ce conducem să fim egalați până la pauză? Eu, absolut sigur, nu. Dar, fiindcă de la o vreme încoace mă aștept la absolut orice de la Națională, am ales să văd (sau să nu văd) meciul nu în tribună, la Piatra Neamț (unde am refuzat o invitație) ci… pe malul Prutului! Mi-am luat un televizor portabil, am și o baterie hiper-încărcată, dar acolo există mereu riscul să nu recepționezi semnalul. De ce o fac? De ce nu plec sâmbătă dimineața? D-aia! Altfel spus, fiindcă dacă ai noștri fac vreo minune, cum au mai făcut, m-aș enerva și n-aș mai dormi. Prefer să nu dorm din cauza mușcăturilor de crap și de somn (poate și vreun șalău nocturn!?). Oricum, de pariat am pariat pe ai noștri: că bat, ba chiar că înscriu de vreo 4 ori, ba mai câștigă și la diferență de cel puțin două goluri, ca un util antrenament pentru înfrângerea de miercurea viitoare!