Dv l-ați împrumuta?

Fierbe. Cazanul. De fapt, oala sub presiune în care DNA, de-i-ar Domnul sănătate și legislația mână liberă, i-a băgat pe derbedeii bătrâni care se visau până mai ieri, alaltăieri, eternizați în funcțiile de scule supreme ale fotbalului care, sub domnia lor de două decenii, a ajuns pe locul 55 în lume, după ce în 1994 se afla pe 5. Din toată sărăcia mea, tot aș da câțiva lei pentru a putea citi dosarul pe baza căruia a început urmărirea penală a borfașilor. Iar faptul că interogarea lor se prelungește, măcar de data asta nu trebuie acuzat, ci salutat cu deosebit respect. Spun asta deoarece întregul spectacol este fascinant și cu cât are mai multe acte, cu atât este mai interesant. În plus, ca în orice piesă de calitate, intensitatea acțiunii crește progresiv, impresionante fiind trăirile actorilor, de-ai putea crede că nu-i teatru, ci o înșiruire de scene rupte din viață. Dintre cele mai recente ieșiri la rampă, câteva sunt de-a dreptul memorabile, precum cea a drumului Mitică/Corleone. Vi-l amintiți, presupun, cât de bățos era el în actul 1, scena 1, când s-a dat agresat de ziariști, la prima sa apariție, în rolul martorului: „Băăă, m-ați călcat pe bombeuri, nenorociților, ce vă băgați, bă, peste om, lăsați-mă să respir!”. Acum, ajuns în actul 2 și în rolul inculpatului, a schimbat registrul scenic și interpretativ: „Vă doresc o zi bună, sănătate, la revedere”. Ălalalt rol principal îi aparține drumului Sandu/Nașu. La el abordarea e taman inversă: mai acu’ vreo două, trei săptămâni, nu prididea să-și atribuie fel de fel de realizări (care mă-sa ar fi alea?, că primul responsabil de locul ăla, 55 e chiar el), întrebărilor vag incomode ale ziariștilor răspunzându-le cu un „smile” (ușor crispat, e drept, dar totuși zâmbet). Ei bine, în actul 2, jucat pe un aeroport, a schimbat și el registrul, zâmbetul fiind înlocuit cu înjurături printre dinți adresate, ați ghicit, tot ziariștilor. Fabuloasă mi se pare însă apariția personajelor secundare, gen Doamna Nașu (adică nevasta bagabontului) care, uite-așa, ca Iosefini, a scos din pălărie aproape juma’ de milion (de bani d-ăia buni, nu maculatură BNR!) pentru a-l credita (iu-hu-huuu!) fix pe „Lordu’ ” care (hi-hi-hiii!) i-a și „restituit” banu’ întocmai și la timp. Spuneți drept: dv., cunoscând licheaua bătrână, i-ați împrumuta măcar 2-3 lei? Dragă DNA, te rog frumos fierbe-i la foc mic, mult timp, pe toți. Cu toate neamurile lor. Nu merită încătușați brusc, că-i păcat. Apropo: Piți când vine să spună cum l-a creditat pe Mititelu?