După apariția virusului H1N1, în aprilie 2009, care a declanșat prima pandemie din ultimii 40 de ani, producând apariția panicii la scară planetară și a sute de articole în presa mondială, oamenii de știință avertizează asupra pericolului de dezvoltare a unui nou super-virus, informează time.com.
La 10 luni de la debutul pandemiei generate de virusul H1N1, panica pare să fi dispărut. Virusul H1N1 s-a dovedit a fi relativ slab, iar măsurile luate la scară globală de ministerele Sănătății din fiecare țară au ajutat la limitarea efectelor negative cauzate de acest virus. Până la jumătatea lunii februarie 2010, peste 16.000 de persoane au murit pe plan mondial din cauza gripei noi, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), însă această cifră se încadrează în intervalul mediu de mortalitate al fiecărei gripe sezoniere.
OMS va întruni o comisie specială de experți care ar putea declara în mod oficial stingerea pandemiei. „Sperăm că am trecut de ce a fost mai rău și că numărul victimelor va urma o traiectorie descendentă”, a declarat medicul Keiji Fukuda, consultantul principal al directorului general al departamentului pentru virusuri pandemice din cadrul OMS.
Însă declararea oficială a sfârșitului pandemiei H1N1 nu elimină riscul pe termen lung la care este expusă omenirea în fața acestui virus. O altă pandemie ar putea debuta în orice moment, iar un nou articol, publicat pe 22 februarie în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), susține că aceasta ar putea fi cauzată de un virus al gripei deja existent, despre care mulți oameni au uitat deja: virusul H5N1 – virusul gripei aviare -, care a infectat 478 de persoane din 15 țări, începând din 2003, provocând 286 de decese, având o rată a mortalității de peste 50%.
O echipă de cercetători din Statele Unite ale Americii, Indonezia și Japonia, coordonați de Yoshihiro Kawaoka, de la Universitatea Madison din Wisconsin, a combinat o rădăcină extrasă din virusul aviar mortal H5N1 cu rădăcini ale virusului gripei umane sezoniere H3N2, obținând 254 de virusuri noi. Injectându-le în șoarecii de laborator, cercetătorii au aflat că unele dintre virusurile hibride erau atât mortale (precum gripa aviară), cât și transmisibile (precum gripa umană sezonieră), devenind astfel acel tip de super-virus manipulat genetic, despre care oamenii de știință au vorbit de multe decenii.
Motivul pentru care H5N1, descoperit pentru prima oară la oameni în 1997, nu a provocat niciodată o pandemie este că acest virus pare să fie incapabil să se răspândească cu ușurință de la om la om. Virusul s-a transmis între oameni doar în câteva cazuri rare, de regulă între membrii acelorași familii. Oamenii de știință s-au temut mult timp ca virusul aviar să nu se combine genetic cu virusul uman, în cadrul unui proces numit „recombinare”, prin care două virusuri fac schimb de gene în interiorul unei celule infectate, deoarece în acest fel ar rezulta o nouă rădăcină virală, mortală și transmisibilă, precum cea amintită de studiul publicat în PNAS. În acest fel au apărut mai multe dintre pandemiile din trecut, inclusiv cea din 2009, provocată de H1N1, conducând la noi rădăcini virale, față de care oamenii nu au imunitate naturală.
În 2008, cercetătorii de la Centers for Disease Control and Prevention au combinat în laborator rădăcinile virale H5N1 și H3N2, însă hibrizii obținuți au fost cu toții mai puțin periculoși decât rădăcinile virale originale. Acest experiment i-a făcut pe oamenii de știință să creadă că virusul H5N1 nu posedă capacitatea de a deveni un „ucigaș pandemic” și că, pentru a deveni mai ușor transmisibil, el are nevoie, mai întâi, să devină mai puțin periculos.
Însă noul studiu publicat în PNAS a anulat această speranță. Diferența dintre cele două studii a constat în descoperirea unei singure gene derivate din virusul uman H3N2: proteina PB2, care conferă virusurilor hibride posibilitatea de a se răspândi cu rapiditate în rândul șoarecilor testați în laborator. Oamenii de știință consideră că această proteină le permite virusurilor hibride să se dezvolte mai eficient la temperaturi mai scăzute, precum cele din căile respiratorii superioare, de unde virusul se poate răspândi mai departe. Virusul H5N1 tinde să infecteze căile respiratorii inferioare la oameni, de unde poate ieși mai ușor și să se răspândească.
În orice caz, în natură, H5N1 nu a suferit încă acea mutație pentru a deveni agent pandemic puternic, în ciuda faptului că a avut numeroase ocazii de a se combina cu virusurile gripale umane. Acest lucru înseamnă că virusul aviar rămâne o „fundătură”, infectând ocazional câte o persoană ghinionistă, însă nu va deveni niciodată un agent pandemic puternic. Însă studiul recent apărut în PNAS sugerează faptul că acest risc potențial există, determinându-i pe specialiștii din domeniul sănătății să urmărească cu atenție evoluția proteinei PB2 în fiecare dintre infecțiile virale umane H5N1.
