După ani și ani…

A ieșit aproape cum mi-am dorit, deși nu am atacat în valuri, cu toate că jucam la malul mării. Nu am avut oameni pentru așa ceva. Dică a rămas pe bancă și selecționerul s-a bazat pe travaliul lui Nicoliță, un fenomen la fel de sigur pe cât este la o femeie căreia i-a sosit sorocul nașterii. Dar dacă nu era Chivu avansat în linia mediană, pur și simplu acest compartiment ar fi fost compus doar din oameni fără cotă în fotbalul mare. În plus, Cristi a fost și oarecum protejat, fiind absolvit de lupta corp la corp din zona careului. Neavând o perspectivă asupra întregului teren, mult timp nu mi-am putut da seama care este mijlocașul stânga. În cele din urmă am intuit un fel de evantai, cu Mutu în fața lui Raț pe fază defensivă, formulă în care Chivu se trăgea spre centru, pentru ca în momentele de posesie să ocupe locul avansatului Mutu. Cam la fel se petreceau lucrurile și pe partea opusă, că doar Bănel nu s-a consacrat extremă. În felul ăsta, nici nu puteam avea mari pretenții de la Marica, rămas deseori izolat în prima linie. Însă ceea ce contează este că lui Pițurcă i-a ieșit. Cu puțină șansă, cu o scăpare strict omenească a tușierului, dar astea sunt ingredientele aproape obligatorii ale succesului. Apropo de faza golului, ofsaidul ar fi putut fi semnalizat doar la nivel intuitiv, de aceea eu cred că se bate cam mult monedă pe presupusa bunăvoință a arbitrilor față de noi. Prea i se creează o aură se sforar șef lui Sandu! Păi după ce a trăit din succesele generației de aur, închipuindu-și că a avut mari merite, ar fi culmea ca de data asta să i le atribuim noi din proprie inițiativă, doar pentru că debordăm de imaginație!
Revenind la joc, și condițiile au fost neașteptat de grele. În repriza a doua parcă un magnet uriaș atrăgea toate mingile degajate de Lobonț înspre tribuna oficială. Să fi fost vorba de magnetism prezidențial?! În cele din urmă portarul nostru a apelat la colegul Tamaș, care probabil a ridicat mai multe zmee la viața lui…
În sfârșit, tragem linie și vedem că ne-am calificat. Asta nu surprinde deloc. Tragerea la sorți ne-a fost favorabilă și era clar că avem o șansă uriașă în fața unei echipe a Bulgariei mai mult decât capricioase. Surpriza vine din faptul că am luat fața Olandei și ne vom califica de pe locul întâi, foarte probabil chiar neînvinși! Inițial prognozam măcar 4 puncte cu Bulgaria (încă realizabile!) și îndrăzneam să sper la o victorie împotriva olandezilor. Ei bine, iată că ne-am autodepășit contra tulipanilor, ne-am ferecat bine în deplasare, iar acasă i-am învins pentru prima dată în istoria meciurilor oficiale! Astfel că Pițurcă a obținut mai mult decât i s-ar fi putut pretinde, calificarea din postură de lider. Își trece în CV a doua calificare la un turneu final după cea de acum opt ani și poate de data asta va ști să nu-și mai ridice lumea în cap. Trebuie să fie conștient că doctoratul în antrenorat și-l va da vara viitoare, deocamdată a obținut ceea ce era firesc să obțină. Felul în care a evoluat sâmbătă Ogăraru a arătat cât de nedrept a fost Piți, nu numai ca tehnician, ci și ca om, când afirma despre el că face două gafe pe meci și cei de la Ajax își vor da curând seama pe cine au dat banii… Până una-alta ne-am dat cu toții seama că lăncierul nu trebuia să lipsească de la nici o acțiune a echipei naționale.
Dar cele rele să se spele și să sperăm că la vară Pițurcă va avea la dispoziție și alți oameni care pot ridica nivelul de calitate la mijlocul terenului, acolo unde suferă echipa noastră Mă refer în primul rând la Rădoi și Zicu.