Dumnezeu ne-a învățat în Sfînta și dumnezeiasca Evanghelie cum trebuie să viețuim în această lume și cum să fie cuvîntul nostru, față de alții, cînd a zis: Fie cuvîntul vostru: da, da și nu, nu, iar ce este mai mult decît aceasta, de la cel viclean este (Matei 5, 37). Adică ce cugetă inima ta și simte inima ta aceea să grăiască și gura ta. Că dacă una gîndim și avem în inimă și alta facem și vorbim sîntem fățarnici și nu vom scăpa de osîndă. Acestea sînt lucruri ale diavolului și ale fățărniciei, despre care zice Sfîntul Apostol Iacob: Să fie vouă ce este da, da, și ce este nu, nu, ca să nu cădeți sub judecată (Iacob 5, 12).
Să ne izbăvim cu ajutorul lui Hristos și de păcatul ucigaș de suflet al zavistiei care robește și omoară multe suflete. De amîndouă aceste păcate putem scăpa numai prin multă rugăciune, prin deasă spovedanie, prin milostenie și cugetare la moarte. Să cerem harul lui Dumnezeu în toate, să ne rugăm mereu, să ne socotim mai păcătoși decît alții și să iubim din inimă pe toți.
Acestea înțelegîndu-le să ne rugăm din toată inima noastră către preamilostivul Dumnezeu, să ne păzească de toate păcatele, dar mai ales de aceste două patimi prea cumplite, adică zavistia și fățărnicia, ca să ne mîntuim sufletele noastre.
