Omul făcea autostopul, iar șoferul, milostiv, oprise să îl ia… În autobuz, ce să vezi?… Grăbind spre București, un cârd de daci neosuveraniști scandau fără întrerupere: ”Jur să-mi apăr țara, chiar cu prețul vieții!”. Și, la vederea noului călător, se aprinseseră și mai și… Crăpau de mândrie patriotică! Prefăcându-se că îi admiră, omul le-a filmat eroismul. Căci, știți cum e… Dacă-l lauzi pe negăsit, el mai cu râvnă se străduiește.
Dar, în sinea lor, coriștii își spuneau: ”Noi apărăm țara și acum, la vreme de pace! Mai ales acum. O apărăm cu drujbe și remorci pline cu lemn, golind munții Rodnei și ai Maramureșului… O apărăm cu ATV-uri și mașini 4×4 off-road, bântuind prin satele noastre și prin pădurile nordului, câte au mai rămas, bietele… O apărăm cu balastierele săpate în albii, umplând râurile cu deșeurile gospodăriilor noastre și asfaltând munții pe unde ne taie capul. O apărăm cerând autorităților uciderea urșilor, că, dacă nu, otravă de cojocul lor avem noi!… O apărăm și crescând haite de câini ciobănești pe la stâni, câini nestăpâniți, numai buni de prins și sfâșiat ciutele, căprioarele și drumeții… O apărăm, punând lațuri în păduri, la ”tot ce mișcă”, dar și cu arma-n mână – arma cu lunetă, să fie clar! – asasinând caprele negre din Parcul Național Munții Rodnei, pentru fala cârnaților noștri la nunți; unde – având din tată-n fiu știința folosirii pălincii – ne tăiem între noi cu cuțitele, iubindu-ne aproapele fiindcă suntem patrioți!… Ca și până acum, la dintr-astea să ne-ajute Dumnezeu, veselu’ și drăguțu’!… Că frică ne este!… Nu de El!… Nuuu!… Ne temem că, dacă vin alții și fac regulă, punând legi aspre, noi n-om mai putea-o viola pe România, țărișoara noastră dragă…”
