Dumitru Năstase, „părintele” rețelelor de canalizare din Suceava

Cel care știe cel mai bine traseele conductelor de apă și canalizare din municipiul Suceava și le poate spune muncitorilor de la ACET locul exact în care trebuie să sape pentru a remedia o avarie sau a înlocui o conductă veche este fostul inginer șef al Gospodăriei Comunale, Dumitru Năstase. Astăzi în vârstă de 87 de ani, Dumitru Năstase lucrează încă în slujba comunității, la Asociația Veteranilor de Război, din care face parte. Își amintește cu plăcere și satisfacție de anii petrecuți la ACET, unde a venit în 1958.
„Sunt fiul unui învățător din Mohileni, Vaslui. La 23 de ani am plecat pe front, de la Școala de ofițeri în rezervă artilerie, de la Craiova. În ianuarie 1945 ne-au trimis cu Regimentul 30 Artilerie în Cehoslovacia. La 10 mai 1945 m-au făcut locotenent și eram cel mai tânăr ofițer din regiment”, povestește Dumitru Năstase.
În toamna anului 1945 s-a întors din război și s-a înscris la Facultatea de Electromecanică din Iași. După absolvire a lucrat pentru scurtă vreme în Brașov, la Metrom și la Steagul Roșu, iar din 1958 a venit la Suceava, la Gospodărie Comunală. A lucrat la modernizarea rețelelor cu Leon Levitscki, unul dintre cei mai buni ingineri pe care i-a avut orașul, absolvent al Universității din Praga.
„Alimentarea cu apă a Sucevei s-a făcut în perioada 1908-1912 și a costat 1 milion de coroane. Atunci a fost făcută și canalizarea, de inginerul austriac Thym. Sursa de apă era pe malul drept al râului Suceava, iar canalizarea a fost făcută fără stație de epurare, direct în râul Suceava”, își amintește inginerul Năstase.
În 1962, odată cu turnarea fundației la fostul combinat de celuloză și hârtie s-a făcut o nouă sursă de apă, cea de la Mihoveni, precum și stația de epurare din aval de fosta IFA.
Peste Cacaina poate circula în siguranță un tanc de 50 de tone
Dacă austriacul Thym a proiectat pentru oraș rezervoarele de apă de pe Zamca, urmașii săi le-au făcut pe cele de la Sfântul Ilie. Totodată, s-a construit o nouă rețea de canalizare cu canalul colector de la pârâul Cetății (Cacaina), care este și acum cel mai mare din oraș, cu o secțiune de 2/4 metri și o lungime de aproape 2 km.
„Canalul a fost proiectat cu un drum de ocolire a orașului Suceava, pe care să poată circula un tanc de 50 de tone. Pleacă din spatele stadionului, subtraversează râul Suceava și ajunge la vechea stație de epurare. Toate canalele de pe străzile din Suceava se varsă în acest canal colector”, afirmă Dumitru Năstase.
Odată cu rețeaua de canale, inginerul a învățat și harta beciurilor subterane, unele dintre acestea fiind și pe două, trei niveluri. Cea mai lungă rețea cunoscută este în apropierea Bisericii Sfântul Dumitru, spre Zamca. Bătrânul inginer spune că un coleg de-al său de facultate a mers pe această rețea de beciuri circa 150-170 de metri, după care nu a mai înaintat, cel mai probabil de teamă pentru că nu putea face aprecieri asupra rezistenței tavanelor, cu atât mai mult cu cât pe anumite porțiuni s-ar fi văzut clar că este vorba de trei niveluri.
Niciodată membru PCR, „Cetățean de Onoare” din 2001 Dumitru Năstase nu vrea să facă nici un fel de aprecieri asupra modului în care se lucrează acum în domeniul alimentării cu apă și canalizare, cu atât mai puțin asupra eficienței lucrărilor de înlocuire a conductelor și a duratei acestora. Insistă, însă, pe profesionalismul specialiștilor din trecut, care era apreciat, în ciuda sistemului opresiv. „Eu nu am fost niciodată membru de partid. Nu am vrut să intru în PCR, pentru că l-au trecut pe săracu’ tata la chiaburi. Eram singurul inginer șef din toată regiunea care nu era membru PCR, dar aveau nevoie de mine și m-au ținut”, spune zâmbind inginerul Năstase.
S-a pensionat în 1984 și pentru serviciile aduse orașului, în anul 2001, a primit titlul de Cetățean de Onoare al Sucevei. Fără nici o recompensă financiară, dar bătrânul inginer se declară onorat de titlu. Ne spune că își dorește să mai rezolve un singur lucru, să reușească să doneze școlii în care a fost învățător tatăl său hectarul de pământ pe care l-a primit de la stat în 1946, după ce s-a întors de pe front.
„Tata a avut 5 ha de pământ la Mohileni, dar despre asta nu mai spun nimic. Am avut și eu 1 ha, cu care am fost împroprietărit când am venit de pe front și vreau să-l dau școlii din sat, în amintirea tatei. De ani de zile mă chinui și încă nu am reușit nici acum”, mai spune Dumitru Năstase.
În timpul cât a condus serviciul de gospodărie comunală din Suceava, 35.000 de apartamente au fost branșate la rețeaua de apă și canalizare.