Duminica Tomei

Bucuria Învierii Domnului nu a fost trăită și de Toma, care nu fusese de față. Când i s-au povestit evenimentele, el s-a îndoit și a spus că nu va crede că Domnul a înviat până când apostolul însuși nu va pune degetul pe rănile Mântuitorului.
Duminica care urmează este dedicată Sfântului Apostol Toma. Evanghelia lui Ioan vorbește despre arătarea Mântuitorului ucenicilor Săi, care stăteau „încuiați de frica iudeilor“, după terifiantele evenimente petrecute cu o săptămână mai înainte. Și, iată, tocmai în aceste momente grele pentru ei, li se arata Domnul și le spune: „Pace vouă!“. Bucuria ucenicilor nu a fost trăită și de Apostolul Toma, care nu fusese de față. De aceea, când i s-au povestit evenimentele, el s-a îndoit și a spus că nu va crede că Domnul a înviat până când el însuși nu va pune degetul pe rănile lăsate de cuie și până nu va atinge coasta străpunsă a Mântuitorului. De atunci, apostolul este cunoscut în popor ca „Toma necredinciosul“. Dar poate fi Toma acuzat de necredință ?
După opt zile, Domnul S-a arătat din nou ucenicilor, iar Tomei îi spune să se uite la mâinile Sale și să pună degetul pe coasta Sa, iar atunci Toma I se închina și spune: „Domnul meu și Dumnezeul meu!“ Apoi Domnul îi spune apostolului ca el, Toma, a crezut pentru că a văzut, dar fericiți sunt aceia care nu au văzut și au crezut.
A căutat până a găsit răspunsul
De multe ori, grăbiți, îl acuzăm pe Toma de necredință. Iar acest „stigmat“ îl poartă în istorie de două milenii.
A fost Toma un necredincios? Iată o întrebare la care merită să medităm.
„Trebuie să fim sinceri cu noi înșine și să ne amintim de câte ori nu ne-am îndoit și noi. Trebuie să ne gândim și că Sfântului Apostol Toma i se face o mare nedreptate atunci când este numit de către unii «Toma necredinciosul», pentru că el a fost de fapt foarte credincios și de aceea se și numără astăzi printre cei mai mari sfinți ai Bisericii noastre.
Toma s-a îndoit pentru un moment, dar a căutat până a găsit răspunsul. De aici și până a-l numi «necredinciosul» este o cale mult prea lungă“, este de părere părintele Alexandru.
A depășit starea falimentară a spiritului
Pentru a putea privi la Hristos, așa cum ne cere Dumnezeu să-L vedem, este necesară o întâlnire personală cu El. Pe cât de surprinzătoare, pe atât de edificatoare în acest sens este confruntarea apostolilor cu realitatea minunată a Învierii.
„Refuzând să mimeze credința, Toma procedează cu maximum de probitate intelectuală, recunoscând cu onestitate starea falimentară a spiritului în absența revelației. Să ne imaginăm că Toma s-ar fi mulțumit, de ochii lumii, cu o credință «second-hand», bazată nu pe întâlnirea sa personală cu Hristos Cel Înviat, ci pe supoziții mai mult sau mai puțin probabile și pe relativism, de genul :«A înviat Hristos? Nu știu, cred.» Pornind de la o astfel de credință, creștinismul nu ar mai fi reprezentat însă decât, cel mult, un curent de idei, o etică utopică bazată pe iubire, iar apostolii n-ar fi tulburat toată lumea cu mărturiile lor”, este de părere Traian Calin Uba.
L-a cătat pe Cel Înviat, desăvârșindu-se
Mărturisirile pe care le avem despre arătările lui Iisus după Învierea Sa fac pe unii părinți să considere că întâmplarea trăită de Toma poate fi privită ca fiind complementară cu aceea a Mariei Magdalena.
„Ei, Mântuitorul îi spune «Nu mă atinge!» iar pe Toma îl cheamă să-L atingă, făcându-l pe fiecare om deplin, dându-i fiecăruia ce–i lipsea.
Mariei îi face cunoscută natura omenească a Fiului lui Dumnezeu, dându-i amploarea, orizontalitatea. Lui Toma, care Îl cunoștea ca Om, i se va face cunoscut ca Domn și Dumnezeu desăvârșindu-l în exaltare, în verticalitate.
Între Maria Magdalena și Toma există încă o deosebire: Ea îL caută pe «Cel din mormânt», iar Toma îl căuta pe «Cel Înviat» este de părere părintele Ioan-Tiberiu Vișan.
Așadar, Apostolul Toma nu este un necredincios. „E un exemplu de creștin care încă din viața actuală și-a atins «Începutul» care este și «Scopul» și s-a mutat la El. Cu duhul, cu sufletul și cu corpul, nu numai teoretic și virtual, ci deplin, efectiv. Toma se odihnește în «coastă» Mântuitorului. Rămâne în El. De acum încolo, în transcendenia stării de Pace câștigate prin dar și definitivată apoi prin Pogorârea Duhului Sfânt, Toma va fi în lume, dar nu al lumii, va fi misionar prin care se vor dezvălui «cele nearătate și cele ascunse ale Înțelepciunii lui Dumnezeu», cum spune părintele Ioan-Tiberiu Vișan.
(Dumitru Manolache)