Duminica Slăbănogului

Fiecare Duminică dintre Paști și Rusalii constituie o sărbătoare aparte în calendarul Bisericii noastre, pentru faptul că în această perioadă de 50 de zile avem înfățișate evenimente care dovedesc fără putință de tăgadă dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos, confirmata fie de ucenici de-ai Săi (Duminicile a II-a și a III-a după Paști), fie de oameni care au primit vindecare în chip minunat (Duminicile a IV-a și a VI-a după Paști), fie de oameni care s-au convins de faptul că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu (Duminica a V-a după Paști și Duminica Rusaliilor).
În această duminică este istorisită de către Sfântul Evanghelist Ioan vindecarea minunată a unui om care de 38 de ani se afla în imposibilitatea de a trăi pe propriile picioare: un „slăbănog”. Acesta se află în Ierusalim, la o „ scăldătoare” (o piscină) cu cinci „pridvoare” (bazine) despre apa căreia se cunoștea că are proprietăți tămăduitoare: în fiecare zi se vindecă un bolnav, anume cel care avea posibilitatea să intre primul în apă după ce un înger al Domnului „tulbură apa”. Pentru a beneficia de un asemenea moment, bolnavii de acolo „orbi, șchiopi, uscați” aveau însoțitori care-i ajutau să intre în apă. Unul dintre ei se vindecă, astfel. Bolnavul vindecat de Hristos, neavând pe nimeni care să-l ajute, nu reușea de 38 de ani să intre primul în apa tămăduitoare.
Cu puterea Sa, Mântuitorul – ca Doctor al sufletelor și al trupurilor – aduce bucurie în sufletul acestui om sărman. Faptul că această vindecare are loc în zi de sâmbătă – ziua de odihnă la evrei – provoacă nemulțumire în rândul liderilor religioși, aceștia dorind să afle cine a îndrăznit să facă o asemenea vindecare într-o zi de shabat. Cel vindecat nu apucase să afle cine este binefăcătorul său, întrucât Iisus plecase de la Betezda, dar Îl întâlnește în templu, iar apoi spune evreilor curioși că Cel care l-a făcut sănătos este Iisus.
Ca Doctor al sufletelor și al trupurilor noastre, Mântuitorul este Cel care ne poate vindeca de orice neputință sufletească și trupească, lucrând prin oameni: fie medici, fie preoți. Nu lucrează prin vrăjitori, ghicitori, descântători, fermecători – aceștia fiind unelte ale diavolului.
Să cerem, așadar, tămăduire sufletească și trupească de la Hristos, prin oamenii Lui.
(www.crestinism-ortodox.ro)