Duminica a III-a după Paști (a Femeilor Mironosițe)

„În vremea aceea, venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu, și îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că a și murit și, chemând pe sutaș, l-a întrebat dacă a murit de mult. Și aflând de la sutaș, a dăruit lui Iosif trupul. Și Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L de pe cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă și a prăvălit o piatră la ușa mormântului. Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Și după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Și dis-de-dimineață, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Și ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului? Dar ridicându-și ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Și intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi; acolo Îl veți vedea, după cum v-a spus. Și ieșind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică și de uimire, și nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.”
În Duminica a treia după Paști, numită și „Duminica Femeilor Mironosițe”, prăznuim potrivit sinaxarului din Penticostar pomenirea femeilor purtătoare de miruri de mare preț care s-au dus să ungă trupul Mântuitorului în ziua Învierii Sale din morți. Tot în această Duminică se face pomenire de Iosif cel cu bun chip sau de neam nobil și de Nicodim, care au fost martori ai îngropării Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Sfintele femei mironosițe, dascăli ai Bisericii prin modul lor de a fi credincioase
Această Duminică are o semnificație deosebită, întrucât ne arată că în Biserică învățăm credința vie nu numai din învățătura Sfinților Apostoli, care este fundamentală pentru toți, ci o învățăm și din pilda vieții Sfinților. De aceea, în Biserică, pe lângă Sfânta Evanghelie și Scrierile Apostolilor mai citim și Viețile Sfinților. Sfintele femei mironosițe din Evangheliile după Sfinții Marcu și Matei sunt mari dascăli ai Bisericii nu atât prin învățătura lor teologică, deoarece aceasta nu putea fi diferită de cea a Apostolilor, cât prin modul lor de a fi și de a făptui, prin modul lor de a exprima starea lor de credință și curaj, de smerenie și prețuire față de Mântuitorul Cel răstignit și înviat din morți.
Sfinții Părinți ai Bisericii, mai ales Sfântul Ioan Gură de Aur, compară prin contrast curajul femeilor mironosițe cu teama prea mare a ucenicilor lui Iisus. Pe când ucenicii Săi (viitorii Apostoli) erau adunați și încuiați în casă de frica iudeilor, dis-de-dimineață, la revărsatul zorilor, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iosie, și Salomeea au cumpărat aromate sau miresme ca să ungă trupul Mântuitorului după tradiția iudeilor. Evanghelia după Sfântul Marcu ne arată că în sufletul acestor femei iubirea sau prețuirea față de Hristos era mai tare decât teama de primejdie, ele aveau un curaj deosebit, pe care în dimineața Învierii lui Hristos nu l-au avut ucenicii Săi.
Ungerea trupului mort cu aromate simboliza cinstirea lui și dorința de a împiedica descompunerea acestuia
Mironosițele sunt femei credincioase care L-au admirat și L-au prețuit pe Mântuitorul Iisus Hristos, iar unele dintre ele au văzut răstignirea Lui și au plâns pentru suferințele Lui. De aceea, cu multă duioșie și mult respect, dis-de-dimineață, în ziua cea dintâi a săptămânii, care urma după sâmbătă, au mers la mormântul Mântuitorului Iisus Hristos ca să împlinească ceea ce au început să facă Iosif din Arimateea și Nicodim, care au uns cu aloe și cu smirnă trupul Mântuitorului înainte de înmormântare. Acum însă ele aduc miruri de mare preț pentru a cinsti după obicei pe Iisus Domnul Cel îngropat și, în același timp, pentru a împiedica descompunerea sau stricăciunea trupului Său.
(† DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române )