Dublă aniversare la Muzeul Apelor „Mihai Băcescu” din Fălticeni

Muzeul Apelor „Mihai Băcescu” din Fălticeni a aniversat marți, 28 martie, 35 de ani de activitate (1982-2017) și 109 ani de la nașterea academicianului Mihai Băcescu prin vernisajul unei noi expoziții permanente de animale marine fosile și a unei miniexpoziții cu mostre de sol din diverse zone ale lumii, donația colecționarilor Marco Zuffa și Iuliana Nechita. Evenimentul a fost completat și de o lecție de zoologie a elevilor de la Colegiul „Nicu Gane”, la care materiale didactice au fost exponatele muzeului și Atlasul zoologic.
Așa cum am aflat de la Maria Crăciun, șef de secție la Muzeul Apelor din Fălticeni, academicianul Mihai Băcescu s-a născut pe 28 martie 1908, a urmat cursurile gimnaziale și liceale la Fălticeni, avându-l ca mentor pe profesorul Vasile Ciurea. În 1928 s-a înscris la facultatea de Științe Naturale din Iași, obținând în 1938 doctoratul “cum laude”. În 1939, recomandat de Paul Bujor și de Emil Racoviță, a obținut o bursă de studii în Franța, unde tânărul savant perfect vorbitor al mai multor limbi a făcut o excelentă impresie la Muzeul Național de Istorie Naturală din Paris, la Muzeul Oceanografic din Monaco și în diferitele stațiuni de biologie marină unde a lucrat. Războiul, însă, l-a constrâns să se întoarcă în țară. După 1946 a participat la refacerea Muzeului „Grigore Antipa”, redeschis în 1948, iar în 1949 a fost numit coordonatorul colectivului “Faună” al Academiei RPR. În 1954 a devenit directorul Institutului de Cercetări Piscicole, iar în 1958, șef al secției de Oceanologie a Academiei și director al Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, post pe care l-a deținut necontestat timp de trei decenii. A fost unul dintre cei mai mari specialiști mondiali în domeniul crustaceelor mărunte, cumacee, mizide, izopode, tanaidacee și decapode. A publicat trei volume de Fauna României, dedicate cumaceelor (1951), mizidelor (1954) și decapodelor (1980). A descris peste 350 de specii și subspecii de crustacee din fauna românească și mai ales cea mondială.
A participat la expediții cu nava “Anton Bruun” în Oceanul Pacific (1965), cu “Thalassa” în Oceanul Atlantic (1971) și Oceanul Indian (1977) și a organizat și condus expediția Muzeului „Grigore Antipa” în Tanzania (1973-1974). Împreună cu un inimos colectiv de specialiști de la Institutul Român de Cercetări marine a scris cinci volume de “Ecologia Mării Negre”, iar în anul 1988 a tipărit în Olanda sinteza cumaceelor, “Crustaceorum Catalogus Pars 7 Cumacea”, iar în anul 1999 a avut bucuria să vadă tipărite paginile capitolului cu Ordinul Cumacea din „Traité de Zoologie”, inițiat de Pierre P. Grassé.
Numele Mihai Băcescu este legat de școala românească de oceanologie biologică și ecologie marină al căror fondator este, iar o parte din rezultatele cercetărilor și călătoriilor sale se regăsesc în muzeul creat de Mihai Băcescu la Fălticeni și care îi poartă numele.
O adevărată lecție de zoologie și povești despre fosile
Despre animalele fosile marine și ere geologice a vorbit profesorul de biologie/anatomie Dan Cojocaru, de la Colegiul “Nicu Gane”. Distinsul cadru didactic a captat atenția celor prezenți cu poveștile despre fosile de Acteonella, o specie de melc din cretacic, amoniți, moluște cu cochilii răsucite, asemănătoare ca aspect cu modernul Nautilus și care au avut o dispariție bruscă acum 65 de milioane de ani, brahiopode, crustacee bivalve care au reprezentat una din cele mai comune forme de viață, trilobiți, un artropod marin care își lepăda regulat exoscheletele care s-a fosilizat, belemniți, moluște marine cu cochilie lungă, conică și ascuțită, înrudite cu sepia, caracatița și calmarul modern, și crinoide, cunoscute și sub numele de crini de mare, fiind cunoscute 700 de specii. De la pasionații de zoologie de la Colegiul “Nicu Gane” am aflat și poveștile reptilelor marine fosilizate, ihtiozaurii fiind dovada existenței dragonilor marini pentru că mâncau belemițe despre ale căror cochilii interne, în formă de glonț, se credea că sunt trăsnete trimise din cer.
„Ceea ce avem aici are o valoare geologică impresionantă. Se vede clar specia din care fac parte, sunt fosile marine foarte bine conservate. Sunt peste 40 de specii de creaturi marine, care au trăit în urmă cu zeci sau peste 100 de milioane de ani. Fosilele provin atât de la animale adulte, cât și de la pui, fiind foarte bine conservate în straturile de sedimente din adâncurile marine. În timp, marea în care au murit aceste animale a dispărut, iar straturile de sedimente în care au fost conservate reptilele au fost expuse în urma fenomenelor meteo”, a precizat profesorul Cojocaru.