Parafrazând zicala “Toate drumurile duc la Roma”, am putea spune că, în perioada în care aici era capitala Moldovei, toate drumurile duceau la Suceava.
Cândva, Ulița Armenească era pavată cu bârne, podită cu calapod, iar artera principală a Sucevei, Ulița Mare Domnească sau Ulița Boierească, ce pornea de la Biserica Sf. Dumitru, trecea pe lângă Curtea Domnească, Biserica Sf. Ioan Botezătorul și se sfârșea în poarta bisericii Sfintei Treimi, era pietruită cu “dale mici de piatră între care erau încastrate pietre mărunte și fragmente de cărămidă”, pavaj care se mai păstra încă în cea de-a doua jumătate a sec. al XVIII-lea.
Străzile și-au schimbat denumirea odată cu stăpânirea: Ulița Imperială s-a transformat în Strada Împăratul Franz Iosif, apoi a devenit Strada Regele Ferdinand, o porțiune din vechea Uliță Rusească a devenit Calea Unirii, Ulița Capri a fost botezată 6 Noiembrie.
„Cum arată Suceava” la începutul anilor ’30 aflăm sub acest titlu dintr-una din publicațiile vremii: „Străzi jerpelite și murdărie cum desigur nici în cea mai dosnică stradă a Stambulului nu mai găsești; trăsuri murdare și răpănoase, de nu ai curajul să te folosești de ele, când ești îmbrăcat mai ca lumea; localuri, a căror higienă rivalizează cu cele mai păcătoase și infecte spelunci…
Înoți în noroiul până la gleznă pe străzile nepavate, că pe cele pavate stă ca laptele cel acru; te uiți amărât la ghetele murdare și toată indignarea ți-o rezumi în: «Fir-ar al dracului de târg, cu primarii și cu serviciu-i edilitar cu tot»”. Istoria străzilor Sucevei, în numărul de joi, 1 aprilie.
