Drumul spre lumină

Am reușit să văd ambele meciuri din ziua de deschidere a Turneului Campioanelor de la Singapore. Ca și anul trecut, Simona Halep a început cu un 6-0 impresionant, și tot în fața câștigătoarei de la US Open. Anul trecut a fost Serena, acum a venit rândul Pennettei să joace rolul victimei. Al doilea set a fost ceva mai strâns, dar italianca tot n-a trecut de trei game-uri. Se poate spune că Simona a pus lucrurile în marca lor, căci Pennetta pare deja retrasă mental după performanța vieții ei, numai că această corecție ar putea s-o mobilizeze în meciurile următoare, căci nu s-ar cădea ca o câștigătoare de Slam să iasă din tenis pe ușa din dos, cu părinții martori în tribună. În ce-o privește pe Simona, victoria ei era previzibilă, însă o „lăptăreasă” într-un asemenea moment o pune într-o poziție de forță, ca să nu mai spunem că le-a dat peste nas acelor ziariști italieni care nu se puteau împăca cu gândul că Simona era favorita numărul unu a competiției.
Meciul al doilea al grupei a fost o luptă pe cinste între Șarapova și Radwanska. Rusoaica încearcă marea cu degetul în lipsa Serenei, ea venind după o perioadă cam mare de pauză. A lovit tare, încercând s-o intimideze pe fragila Aga, care a luptat frumos, onorând competiția. Ca de obicei, Șarapova și-a anulat așii cu dublele greșeli, iar la capitolul constanță a avut fluctuații mari. Dar odată trecut primul meci, mai ales cu victorie, poate căpăta ceva ritm. Iar următorul meci este chiar mâine, cu Simona. O spun cu toată convingerea, este un moment cum nu se poate mai prielnic pentru prima victorie a jucătoarei noastre asupra singurei adversare dintre cele prezente la Singapore cu care are numai înfrângeri în palmares! Terenul si condițiile indoor o avantajează, startul a fost perfect, partida nu e decisivă pentru niciuna, jocul Șarapovei nu e deocamdată sub cele mai bune auspicii, deci… dacă nu acum, atunci când? În finală? Ar fi prea bine și-atunci, dar, vorba cântecului, drumul spre lumină trece prin uzină.