Drogurile psihedelice (I)

Psihedelicele sunt o clasă de substanțe psihoactive care modifică percepția, starea de spirit și cogniția. Aceste substanțe includ compuși naturali care se găsesc în plante, cum ar fi psilocibina (care se găsește în „ciupercile magice”) și mescalina (care se găsește în cactusul peyote), precum și substanțe sintetice, cum ar fi LSD (dietilamida acidului lisergic) și MDMA (3,4-metilendioximetilmetamfetamina, cunoscută și sub numele de ecstasy sau molly).
Piața drogurilor psihedelice s-a schimbat în anii din urmă. Greșelile din trecut, cum ar fi consumul unor doze masive de droguri, sunt mult mai puțin comune la ora actuală, căci rănile produse de acestea au fost prea evidente. Așa se face că la ora actuală este folosit mult mai frecvent termenul de microdoze. Oamenii care îl utilizează își acordă permisiunea de a consuma droguri, sub pretextul că fac acest lucru într-un mediu „controlat”. Cuvântul microdoză îi face să se simtă în siguranță. De altfel, el sună atât de bine încât mulți îl interpretează chiar ca pe un termen „științific”. Ei se autoconving că există un fel de știință care îl recomandă, în baza unor studii care au dovedit eficacitatea acestor microdoze.
Consumul de droguri sub forma așa-numitelor „microdoze” furnizează o senzație falsă de siguranță unui număr mare de oameni. Ei cred că pot consuma în condiții de siguranță deplină aceste droguri în cantități foarte mici, care nu sunt periculoase, fapt dovedit de experimentele științifice, care le-au evaluat și le-au monitorizat. Nu mai avem acum de-a face cu o nișă de persoane care se duc în deșert, stau în jurul unui foc de tabără și beau o fiertură de ciuperci halucinogene. Noul tip de marketing a transformat drogurile psihedelice într-un fel de „știință” – o tactică ce atrage la ora actuală un număr mult mai mare de oameni către ele. Cuvântul ”microdoze” induce un sentiment fals de siguranță.
Drogurile psihedelice creează o falsă criză pentru organism. De fiecare dată când trecem printr-o criză, ieșim din ea transformați, ca și cum am fi o altă persoană. Să spunem că treci printr-un accident rutier în care au fost implicate zece mașini care s-au ciocnit în lanț. Te-ai rostogolit de câteva ori cu mașina, dar în final ai ieșit din ea și ți-ai văzut de viață, având doar o comoție minoră, în condițiile în care alți oameni din jurul tău au murit? Atunci când trecem printr-o criză majoră, ceva important se schimbă în interiorul nostru, nu neapărat în plan fizic, ci mai degrabă în plan spiritual. În această categorie intră și intoxicarea corpului cu o substanță chimică nocivă, care creează un haos intern. Atunci când ieșim din această stare și revenim la normal, ne simțim transformați din punct de vedere spiritual.
Atunci când sistemul imunitar țintește o otravă (în cazul de față substanța psihedelică), încercând să o consume și să o absoarbă, un număr mare de globule albe înconjoară compușii chimici din care este alcătuită otrava. Ele se grupează și formează un cheag care poate rămâne captiv în vasul de sânge. Astfel, apar cheagurile de sânge. În scurt timp intră în scenă adrenalina, care încearcă să descompună și să dizolve acest cheag.
Acest haos intern se petrece de fiecare dată când sunt implicate drogurile psihedelice (sau orice alte substanțe otrăvitoare), chiar dacă acestea sunt consumate în microdoze. Adrenalina secretată în fluxul de sânge pentru a-l subția și pentru a proteja în acest fel creierul de compușii chimici ai otrăvii îl saturează, dând naștere unei euforii puternice (de genul celei induse de droguri). Pe de altă parte, compușii chimici ai otrăvii (respectiv ai drogului psihedelic în cazul de față) încep să atace neurotransmițătorii și neuronii, producând faimosul efect halucinogen. Efectele cerebrale pe care oamenii le asociază cu substanțele halucinogene (inclusiv euforia produsă de adrenalină) se produc numai pentru că drogul consumat este toxic.
În finalul experienței, atunci când ieșim din starea de euforie provocată de adrenalină, organismul nostru încearcă să se recupereze prin disiparea compușilor chimici ai otrăvii. Procesul nu este fix ca acela al îmbătării și drogării la o petrecere, petrecându-ne restul nopții într-o stare de amețeală și de mahmureală… dar există totuși numeroase similitudini. Indiferent de substanța care ne-a forțat corpul să intre într-un mod de supraviețuire, experiența rămâne de neuitat, gravându-se pentru totdeauna în conștiința noastră. Astfel de experiențe nu reprezintă însă un remediu pentru vindecarea depresiei, a stării de ceață mintală, a burnoutului sau a altor simptome neurologice. Dimpotrivă, ele nu fac decât să înrăutățească aceste simptome.
Psiholog Mihai Moisoiu
Tel. 0753 937 223
www.mihaimoisoiu.ro
E-mail: mmmoisoiu@gmail.com