Să vezi un cal de rasă, care valorează sute de mii de euro, cum se rostogolește în nisip, zvârlind din copite de bucurie și fornăind de plăcere, ca două minute mai târziu să stai cu răsuflarea tăiată, așteptând ca el să sară peste un obstacol mult mai înalt decât el, e un spectacol deosebit, care te umple de admirație.
Acest sentiment l-au putut trăi sâmbătă cei care au răspuns invitației lansate de Herghelia Rădăuți, care a organizat o demonstrație în care rolul principal l-au avut frumoșii cai din rasele Shagya arab și cal de sport românesc.
Sala cu oglinzi
“Urcați în tribune!”, se aude glasul șefului Hergheliei Rădăuți, Adrian Totoescu, în vreme ce porțile de lemn ale manejului se deschid și troncănitul copitelor anunță apariția unui cal, ce calcă mândru, privind în jur puțin mirat și speriat de mulțime. Ajuns pe terenul de antrenament, acoperit cu nisip, e în mediul lui.
Fiecare cal are propriul spectacol, propriile tabieturi, care diferă în funcție de personalitatea acestuia.
Unul nechează și face câteva salturi bruște, ca pentru a se dezmorți, altul aleargă de ici-colo, plin de energie, în vreme ce alții, care au căpătat deja „aere de vedetă”, își fac intrarea în scenă, dornici să impresioneze.
Manejul e sala lor de spectacole, o sală cu pereții placați cu oglinzi, în care se pot admira din toate părțile.
Așa face de obicei Angelica, o iapă sură, cochetă, care, de fiecare dată când intră, nu începe antrenamentul până când nu se admiră în oglindă.
Oglinzile au fost montate acolo pentru ca jocheii să își poată corecta poziția pe cal, să deprindă cum să stea cât mai elegant călare, dar se pare că cel mai mult le apreciază caii, care la fiecare antrenament se urmăresc în oglindă, după cum spun cei care îi antrenează.
Vedete cu nume de om
Pe rând, cai de toate culorile – roibi, albi, murgi – sunt aduși pe terenul de antrenament și puși să facă turul sălii la galop, până la obstacolul pe care doi tineri îl ajustează după indicațiile instructorului, când mai sus, când mai jos.
Strigătele scurte, guturale, îndeamnă calul când să fugă, când să sară, fără călăreț în spinare.
Unii sar deja cu ușurință, deprinși cu obstacolele, alții se opresc brusc, speriați, în fața bârnelor de lemn din care sunt făcute obstacolele. Fornăie nervoși și caută o cale de întoarcere. Instructorul le spune să se depărteze, apoi să revină, în galop, pentru a încerca din nou să facă saltul peste obstacol.
Teama calului ți se transmite și ție, o vezi în ochii săi mari și rotunzi, în încordarea care îi cuprinde corpul și care îl face să zboare peste bârne, în ciuda greutății corpului musculos.
Uneori, bârna de sus e doborâtă cu picioarele din spate și spectatorii tresar speriați, ca nu cumva calul să pățească ceva. Dar el își recapătă rapid echilibrul și o ia de la capăt, până când reușește. Pentru unii însă, săriturile la obstacole sunt floare la ureche, le fac cu o naturalețe de invidiat.
“Asta e diferența dintre un cal născut pentru sărituri, care are în sânge asta, și cel care trebuie să învețe să sară”, spune instructorul Ionel Moroșan, a cărui pricepere în antrenarea cailor a adus Sucevei numeroase premii naționale și internaționale.
De multe ori, după un salt reușit, calul vine la tribună, fornăind și împingând capul către spectatori – își cere răsplata – un cub de zahăr.
Cei mai carismatici dintre ei, care s-au făcut remarcați prin personalitate, frumusețe și talent, au căpătat și alt nume, pe lângă cel oficial, al rasei și descendenței lor.
Un armăsar de culoarea focului mocnit, care fuge ca fulgerul și sare peste obstacole aproape în joacă, după care vine și-și cere cu insistență răsplata, e Ionel, o vedetă internațională, care impresionează prin frumusețe și talent.
Oana e o iapă albă ca spuma laptelui, cuminte și ascultătoare, pe care publicul, dar și tinerii jochei o întâmpină cu simpatie, în vreme ce Bobby, ultimul “actor” adus pe scena manejului, e un armăsar plin de nerv, iute și puternic, un adevărat pur-sânge arab.
Își face intrarea în forță, cabrându-se pentru a scăpa din mâna îngrijitorului, din două salturi e într-un colț al imensei încăperi, bate nervos din copită, zvârle nisipul într-o parte, ca apoi să se lase în genunchi și să se răstoarne pe spate, cu copitele fluturând în aer, rostogolindu-se pe o parte și pe alta.
Fornăie fericit în vreme ce-și face baia de nisip, sub privirile amuzate a zeci de spectatori, după care se ridică rapid și o ia la goană ca un apucat, sărind peste obstacol de parcă nici nu ar fi fost în calea sa. Nu se oprește, mai face o tură, în vreme ce bârna obstacolului e ridicată mai sus, chiar peste înălțimea calului. Nici o problemă pentru el, zboară peste, ca purtat de o forță necunoscută.
“Uită-te la el, o poate ține așa toată ziua. Dacă îl lași, sare trei ore fără oprire. E făcut pentru asta”, spune cu admirație Cristian Tomniuc, șeful biroului Cai de rasă din cadrul Direcției Silvice Suceava, care a fost anterior șef al Hergheliei Rădăuți, la care revine mereu cu plăcere.
Plimbări gratuite cu trăsura
Din manej, spectatorii au fost duși în tribuna mare a Hipodromului Rădăuți, de unde au putut asista la un concurs de galop.
Cum vântul aprig le-a băgat tuturor frigul în oase, unii au plecat înainte să vadă finalul cursei, care pentru unii participanți s-a dovedit a fi cu peripeții, fiind nevoiți să abandoneze cursa.
Cei care au rămas au putut admira harnașamentele și pasul de defilare a doi cai înhămați la trăsură, care, după ce au făcut câteva ture pentru a fi priviți mai bine de mulțime, au plimbat apoi o mulțime de copii și adulți dornici să trăiască o experiență nouă, cum nu poți avea în fața televizorului, unde nu simți nici vântul care îți bate în față, mirosul calului, încordarea sa, nu-i simți freamătul ce-l cuprinde când aleargă și nici vibrația care o transmite nechezatul său, o chemare a libertății și vieții în natură.
“La noi, oamenii nu au învățat încă să se desprindă de televizor și să guste viața prin experiențe de acest gen. În Germania, o mulțime de familii, cu mic cu mare, ies la final de săptămână undeva în natură, la herghelii, la parcuri zoologice, dendrologice sau diverse manifestări în aer liber, care le sunt benefice din toate punctele de vedere. Asta încercăm să facem și noi prin aceste demonstrații, să arătăm lumii că se pot bucura de aceste frumuseți în mod direct, nu de pe canapea, cu telecomanda în mână”, a spus Cristian Tomniuc, care vrea să organizeze mai des astfel de demonstrații pentru public.
