Dreptul la dezastru

Ca orice doritor de frumos, de spectacol, în permanență caut ceva deosebit în sutele de ore de sport televizat pe care îl urmăresc luna de lună, de aproape 60 de ani. Acesta ar fi primul criteriu de selectare a acelor evenimente care promit momente memorabile. Un altul, de fapt chiar primul în ordinea importanței pentru mine, este prezența sportivilor români în competiții internaționale. Indiferent de sport, dacă pe ecran este prezent și un român, asta devine prima opțiune, în condițiile în care am în față două televizoare și un laptop, capabil și acesta uneori de transmisii live. Tocmai de aceea, am suferit destul în ziua aia nefericită, în care la aceeași oră jucau Buzărnescu, Begu și Copil. Alegerea devenise loterie pură, așa că am ales să urmăresc cum ia bătaie cea care îmi este cea mai dragă, Mihaela Buzărnescu. Nu m-a dezamăgit, a luat-o de la Venus Williams, tocmai la timp pentru a o lăsa pe Venusica pradă Simonei. Ajuns aici, mă simt obligat să justific titlul de azi: oricât de mare ar fi sportivul sau echipa, oricâte performanțe, recorduri și minuni ar fi făcut, tot se ivește și momentul în care se face de panaramă, în care nu îi iese nimic, în care poate să ia bătaie soră cu moartea de la oricine. Ia fiți atenți cum se petrec lucrurile: așadar, Venus câștigă cu baftă porcească un meci în care evident mai bună a fost Buzărnescu, care însă s-a temut chiar de ideea de a bate monumentul. Apoi pe Venus o desfigurează Simona, care poate pentru prima dată în viață a intrat în teren conștientizând că ea este locul 1 în lume. Ei bine, la fix 48 de ore, pe Simona o lovește Trenul, ceea ce nu miră pe nimeni. Numai că și Trenul deraiază la două zile distanță, sărind de pe șine când îi era lumea mai dragă și scorul favorabil rău: 5 – 1 în decisiv! Nicio casă de pariuri din lume nu cred că ar fi pus cota mai mică de 1/100000 la un pariu de tipul „Pierde sau câștigă Serena setul în care conduce cu 5-1?” E clar, până și Serena are dreptul la câte un dezastru, nu-i așa?