Dreapta credință în Dumnezeu (I)

Nimeni dintre oameni și nici un popor nu poate trăi pe pământ fără credință în Dumnezeu. Chiar dacă unii și-au pierdut credința, ei cred totuși în ceva abstract, cum ar fi filozofia, arta, muzica, cărora le atribuie un adevărat cult, în locul cinstirii lui Dumnezeu. Aceștia sunt fie atei, fie idolatri și nu au nici o speranță de mântuire dacă nu se leapădă de idolii lor și nu se întorc la adevăratul Dumnezeu.
În Vechiul Testament credința adevărată în Dumnezeu a fost păstrată numai de un singur popor, poporul evreu. Dar, prin întruparea Fiului lui Dumnezeu pe pământ, prin moartea Sa și prin Evanghelia care ne-a lăsat-o, Iisus Hristos a chemat la ospățul credinței adevărate, pe lângă poporul ales, pe toate popoarele lumii. Insă, în timp ce evreii n-au vrut să creadă în Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii, multe popoare păgâne, care se închinau idolilor au fost convertite la creștinism, întemeidu-se astfel Biserica creștină de către Sfinții Apostoli și urmașii lor.
Barbarii
Timp de o mie de ani Biserica lui Hristos a fost una pe pământ, mărturisind același Crez, adică aceleași dogme de credință, rezistând cu mari jertfe martirice atât numeroaselor persecuții păgâne romane, cât și eresurilor creștine destul de grele din primul mileniu. Dar Satana, nerăbdând unitatea și întărirea Bisericii, a provocat Marea Schismă, adică ruptura între Biserica Ortodoxă de Răsărit și cea Catolică de Apus, în anul 1054, sfâșiind Biserica cea una întemeiată de Hristos în două părți. Biserica Ortodoxă, mult mai conservatoare și tradițională, a păstrat neschimbat tezaurul învățăturii de credință stabilit de Sfinții Apostoli din cele șapte Sinoade Ecumenice ale Sfinților Părinți, în timp de Biserica Romano-Catolică a adăugat noi dogme de credință și învățături care le-a dezbinat și mai mult.
Năvălirile popoarelor barbare asupra țărilor ortodoxe, încă din primele secole după Hristos, invazia sângeroasă a mahomedanismului asupra țărilor ortodoxe, ca Siria, Arabia și Egipt, cum și invazia tătarilor și a turcilor asupra Europei de Răsărit, a Asiei Mici și a Tării Sfinte, ajungând prin secolul al XVI-lea să ocupe aproape toate țările ortodoxe, au slăbit și mai mult Răsăritul creștin, au făcut milioane de noi martiri și au supus țările ortodoxe unei ocupații păgâne de peste cinci secole, până în a doua jumătate a secolului XIX.
Ortodoxia lovită în comunism
Dar Ortodoxia era atacată nu numai din Răsărit, prin turci și tătari, ci și din Apus, prin prozelitismul catolic dictat de Viena sub forma uniației, a unirii unor sate de ortodocși cu Roma în schimbul unor avantaje materiale. Așa s-a creat în secolul al XVIII o Biserică nouă în Transilvania și, mai înainte, în Galiția (sec.XVI), numită Biserica Greco-Catolică, care a dezbinat și mai mult unitatea Ortodoxiei. Iar din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Biserica Ortodoxă de
Răsărit a început să fie tot mai lovită de secte neoprotestante venite din centrul Europei și din America.
Țările ortodoxe au fost grav lovite și în timpul celor două războaie mondiale care s-au desfășurat în cea mai mare parte pe teritoriul lor. Iar ca o ultimă și poate cea mai cumplită lovitură asupra țărilor și Bisericii Ortodoxe, s-a abătut peste ele furia nebună antihristică a comunismului atesist distrugător, care a devastat și distrus zeci de mii de biserici și mii de mănăstiri și au ucis cu moarte martirică milioane de creștini ortodocși, preoți, monahi și episcopi, dintre cei mai devotați pentru Hristos.
Iubiți credincioși,
În ultimul timp, țările și Bisericile Ortodoxe se pare ca s-au mai eliberat de persecuția ateistă și comunistă, dar Ortodoxia încă se vede atacată de alte forțe ale întunericului care slăbesc mereu dreapta credință. Aceste forțe ale diavolului ce lovesc azi Biserica lui Hristos cu tot mai mult dibăcie și furie sunt: indiferentismul religios, desfrâul, pornografia, alcoolismul și sectele de tot felul. Ortodoxia este mult lovită și din partea propriilor ei fii prin beție, divorț, avorturi, certuri și dezbinări în familie, desfrâu și pornografie în presă și în literatură, la scară națională.
(sursa: www.calauzaortodoxa.ro, Ioanichie BALAN)