Două masacre

Sunt sigur că pe primul dintre ele măcar îl bănuiți, iar cei care mă cunoașteți sunteți chiar siguri: e vorba despre ceea ce s-a petrecut alaltăieri pe Santiago Bernabeu. Cei care nu mai pridideau să facă mișto de mine după dezastrul cu Barca, precum și cei care încercau să-mi aline suferința, s-au simțit obligați ieri să se bage în seamă ridicându-mi la fileu mingi fără număr. Le mulțumesc tuturor. Problema e că acel Malmo de alaltăieri (și care nici în ziua de azi nu mi-e clar cum naiba a bătut Șahtiorul în meciul tur) putea fi bătut, e drept că la un scor mai mic, eventual doar 7-0, de orice echipă din campionatul nostru, ba și de o bună jumătate din cele de juniori. Din vremea în care jucăm fotbal adevărat îmi amintesc că atunci când băteam vreun adversar cu 4-0, de regulă meciul nu avea istoric, desfășurându-se într-o singură direcție. Darămite la 8-0! Ce naiba poți spune? Că ăia n-aveau portar, că pe lângă portar le mai lipseau și vreo 4 fundași, că nici mijlocași nu se prea vedeau, cât despre atacanți se pare că ultimul care a jucat acolo a fost Ibrahimovici, cu aproape două decenii în urmă! Iar dacă Realul forța puțin, putea să le dea câte un gol de căciulă, inclusiv căciulile de rezerve, deci vreo 14 în total. Aici mă simt obligat, și nu sunt fițe, să spun ca Real n-a jucat deloc grozav. Și nici Ronaldo, cu toate cele 4 goluri înscrise. Măcar de l-ar ajuta să-și iasă din pasa mizerabilă, să uite de rusoaică, să uite și de Messi, și de Neymar, și să-și amintească de fotbalistul ăla încântător de acum mai bine de un an, nu de golanul din el care de câteva luni încoace nu se ocupă decât cu cerșitul de penalty-uri… atunci când nu e prins cu șutarea loviturilor libere ba în adversari, ba direct în tabelă. În sfârșit, bravo Real, să vedem ce urmează, că după grupa asta poate începe chiar fotbalul. Celălalt masacru, complet imprevizibil și inexplicabil (până la un punct), vine din handbal: meciul contra Spaniei de la Campionatul Mondial, unde fetele noastre au condus cu 4-1, cu 9-6, și poate doar dracu’ ne-ar putea explica cum s-a ajuns ca în repriza a doua să reușim în prima parte un 4-13! Eram convins că putem câștiga titlul, iar acum mă rog să nu ne mai facem de râs și în continuare, ca la precedentul. Am revăzut-o pe Manea, prilej de a mă întreba: unde sunt junioarele alea ale noastre care anul trecut deveneau campioane mondiale? De aici se poate deduce și explicația catastrofei.