Dor de ducă la europene

Oare să fi avut efect? La entuziasmul ăsta al publicului, de nimic anunțat, mă refer. Meciul cu Finlanda, un fel de fruct oprit, ne-a fost oferit de UEFA când aproape că era prea târziu. Prea târziu tipărirea biletelor și pentru tot ce înseamnă organizare. Ei bine, conducerea Federației le-a descurcat pe toate, sper să fi ieșit bine și în tribune, și în teren. Dar poate că dovada maximei competențe nu era să se descurce în criză de timp, ci oficialilor de la Casa Fotbalului să le fi venit ideea de a permite publicului accesul gratuit. Desigur, UEFA are reguli stricte privind siguranța spectatorilor, astfel încât suporterii celor două tabere să nu se intersecteze, dar se putea rezerva un sector anume numai pentru finlandezi. Cum era și un meci cu adversar de risc minim în ceea ce privește huliganismul, poate că ar fi fost interesantă o astfel de strategie menită să apropie oamenii de echipa națională. Se spune că, dacă dai bani pe bilet, ai tot dreptul să fluieri, să ceri socoteală favoriților. În schimb, dacă primești un cadou neașteptat, parcă ești ceva mai tolerant, ai mai multă răbdare și înțelegere. Oricum, chiar și acel cost minimal al biletului, 20 de lei, tot ca un cadou a fost perceput, astfel că se preconiza doborârea recordului de audiență pe Arena Națională, stabilit pe vremea acelui 1-4 cu Olanda. Acest lucru obligă enorm actorii din teren, iar tricolorii vor fi simțit dogoarea, vor fi înscris și vor fi câștigat… la două goluri diferență. Acesta este pronosticul meu, sper că n-aveți motive să mă luați peste picior. Ceea ce va rămâne, indiferent de rezultat, este această reacție a iubitorilor de fotbal, dorul lor după o calificare, după un turneu final la care să nu se uite cu jind la televizor fiindcă nu le e intonat imnul. Și chiar așa suferindă, cu zero goluri în trei partide consecutive, e totuși echipa noastră reprezentativă. Ținem cu ai noștri și acum, când li-e greu cu schiorii și pescarii, și la turneul final, când nu vor avea nicio șansă. Așa, ca la Premiul Nobel.