Domnul „Șumi-gol” în recital

Foarte bizară tendința românului implicat cumva în fotbal de a produce porecle pentru figurile emblematice ale fenomenului fotbalistic național (curat fenomen, coană Joițico!), dar care nu prea se ciocnesc de realitatea pură. De exemplu, adăugarea sufixului „-gol” la numele idolului bănuit că ar fi înscris în cariera-i incertă niscai goluri. Ei, unii dintre ei chiar au și marcat goluri, unele chiar importante în aritmetica deraiata a campionatului nostru, precum Dănciulescu, devenit „Danciu-gol”. Mi-am reamintit chestia asta miercuri seara, când la Digi Sport 1 invitat în studio a fost „Șumi-gol”, cum îi ziceau gazdele lui Șumudică, reputatul clovn de pe marginea gazonului, revenit în arena circului național după câteva noi recitaluri pe meleaguri turcești. Nu-mi amintesc să-l fi văzut înscriind, la vremea lui, ceva goluri, fie memorabile prin frumusețe, fie determinante în adjudecarea vreunui trofeu. De altfel, golgheterii români adevărați pe care mi-i amintesc mereu cu drag se numeau Dumitrache, Dudu Georgescu, Cămătaru, și nu-ți trecea prin cap să-i sufixezi, ca să se afle cu ce se îndeletnicesc, fiindcă îți arătau ei meci de meci că se ocupă cu înscrierea de goluri. Acum, dl „Șumi-oarecum-gol”, devenit antrenor pentru cine are timp, nerv și mai ales bani să-l creadă, a mai luat un șut din Turcia, de la unii pe care s-a angajat să-i scoată din rahatul în care erau pân’ la gât, dar pe care i-a băgat până la nas! În prea multele minute de lamentații, dl ex-Șumi-gol ne-a explicat cum turcii ăștia, ultimii, au fost niște jigodii, neplătindu-i pe el și pe banda de secunzi de mare randament cu care e înhăitat, și cam tot așa se aratăși jegurile de la Rapid care nici măcar nu s-au învrednicit să-l roage în genunchi să vină acolo ca să le aducă, priceput cum îl știm, întâi titlul, apoi Champions’ League și ce-o mai fi după… De fapt, România îi cam pute clovnului care e ca și plecat către un alt campionat din străinătate. Du-te, Șumi, du-te! Dute-n… altă țară!