Doi fotbaliști de excepție

Săptămâna trecută, un lanț de evenimente m-a împiedicat să urmăresc în direct meciurile internaționale. Am reușit însă să văd ulterior rezumatele și chiar câteva meciuri în întregime. Dar cred că și toate golurile, câteva zeci. Dintre ele, două sunt absolut memorabile, cel mai spectaculos fiind cel al lui Ibrahimovici, despre care nu cred că e cazul să detaliem: cine l-a văzut îl va ține minte până în ultima clipă a vieții, iar cine nu l-a văzut îl poate oricând căuta online. Pentru mine este cel mai frumos văzut vreodată, intrând în clasamentul meu personal înaintea celui înscris de Bobby Charlton pentru Manchester United în finala Cupei Campionilor din 1969 contra celor de la Benfica Lisabona și al lui Gicu Dobrin contra lui Dinamo, când Argeșul i-a furat titlul în ultima etapă. Ceea ce este într-adevăr deosebit la Ibra este seria evident interminabilă de realizări de excepție. L-am văzut de atâtea ori înscriind prin execuții-unicat încât mă întreb dacă nu are cumva vreun deranjament la neuroni care îl face să gândească și să practice fotbalul altfel decât oamenii normali. Cele 4 goluri înscrise Angliei nu fac decât să confirme faptul că atunci când se autoproclamă cel mai bun fotbalist din lume s-ar putea să aibă dreptate sută la sută. Aici discuția se poate extinde și în altă direcție: adică de ce să candideze la acest titlu neapărat fotbaliști din cele mai bune echipe din lume (Real și Barcelona) care și când ratează trofeul suprem tot numai ei sunt luați în calcul? Oare or fi cu adevărat Messi și CR7 mai buni decât Ibra? Dar Didier Drogba, care a câștigat cam de unul singur Champions’ League pentru Chelsea are vreun defect? În sfârșit, hai să trec și la al doilea fotbalist de excepție despre care vorbeam la început. Se numește Gardoș. Pasa dată de el adversarului a fost aproape de perfecțiune, pe care însă a atins-o câteva secunde mai târziu când aceeași minge i-a trecut printre craci. A fost o fază în egală măsură memorabilă cu golul lui Ibra. Doi fotbaliști de excepție, decisivi. Cu ei merg la sigur: la victorie sigură și, respectiv la înfrângere sigură. Belgia nu ne-a bătut? Și ce-i cu asta?