Doi frați din comuna Fundu Moldovei sunt realizatorii unor documentare video de excepție despre fauna sălbatică din pădurile Bucovinei, pasiunea lor pentru natură, descoperită încă din copilărie, în drumețiile pe munte cu bunicul ori unchiul lor, fiind materializată după ani și ani de zile în sute de materiale foto și video, dar și prin înființarea unei asociații prin care să protejeze fauna și flora din județ.
Zile întregi, frig, ploaie, ninsoare, cei doi frați, Stelian și Emil Bodnari, le-au petrecut prin păduri, de multe ori stând nemișcați ore în șir pentru a surprinde câteva cadre cu cerbi la boncănit, cocoși de munte, haite de lupi, mistreți ori alte viețuitoare ale pădurii.
“Nu este ușor să stai ore în șir nemișcat, la pândă”
S-au născut și au crescut în inima Bucovinei, în comuna Fundu Moldovei, între Obcina Feredeului, Obcina Mestecănișului și munții Rarău-Giumalău.
Înconjurați de păduri și de munți, Stelian și Emil au început să fie tot mai pasionați de natură, de viața de dincolo de liziera pădurii, de tainele sălbăticiei.
„De-a lungul timpului am învățat multe taine ale naturii, cum să fii parte din ea fără să o afectezi, fără să o deranjezi, am învățat cum să te apropii de animale fără să te simtă și fără să le perturbezi viața, am învățat cum să respecți mediul înconjurător, cum să le ajuți iarna, când zăpada este foarte mare și când își procură hrana foarte greu, am învățat cum să fii discret și să observi tainele pădurii”, mărturisește Emil.
Cu timpul, s-au gândit să imortalizeze foto și video toate acele peisaje fantastice și frânturi din viața sălbatică.
“Așa am început munca de fotografiere/filmare. Am spus muncă, pentru că nu este ușor să stai ore în șir nemișcat, la pândă, să poți să obții câteva cadre sau să filmezi câteva secvențe iarna pe ger și viscol prin cele mai sălbatice păduri din Obcinile Bucovinei… și nu numai iarna, ci în fiecare anotimp. Nu puține au fost ocaziile când nu vedeam nimic și plecam spre casă, frânți și descurajați, dar a doua zi ceva nu ne lăsa să stăm acasă. Acel ceva este chemarea naturii, unde poți să contempli creațiunea și să fii mai aproape de Dumnezeu”, povestesc cei doi frați.
Vor să înființeze un ONG pentru protejarea naturii: Wild Bucovina
Au început cu camere foto clasice, cu film, neprofesionale. Primul aparat a fost primit cadou de la un unchi.
Abia după mulți ani au urmat cele digitale.
“Acum aproximativ 9-10 ani am achiziționat prima noastră cameră video, un Canon MV750i Mini DV. Atunci am început înregistrarea comportamentului diferitelor specii de animale sălbatice”, continuă Stelian Bodnari.
Au strâns bani și cu multe sacrificii financiare au reușit să își cumpere camere video mai performante, adecvate pasiunii lor.
Tot pe banii lor au început să cutreiere munții și pădurile județului.
La proiectul lui Stelian și Emil Bodnari s-a alăturat și cumnatul lor Marius Marcu Orhean, iar împreună au început demersurile pentru formarea unei asociații: Wild Bucovina, al cărei scop principal să fie conservarea florei și faunei din regiunea Bucovinei și vecinătăți, protejarea naturii.
„Mai avem de muncă la acest proiect, dar ca să putem dezvolta obiectivele ONG-ului avem nevoie și de susținere în toate domeniile. Sperăm ca munca noastră să nu fie în zadar și să trezească în inima comunității regionale interesul pentru conservarea naturii”, e optimist Stelian Bodnari.
Întâmplări din sălbăticie
De aproximativ două luni, frații Bodnari au plecat în Spania, unde lucrează pentru o firmă de construcții. Mi-au scris că nu și-au abandonat pasiunea și că strâng bani pentru a-și întreține familiile, dar și pentru a-și continua proiectul Wild Bucovina.
Când se vor întoarce, adică peste câteva luni, vor demara înregistrarea ONG-ului lor.
Într-una din seri, când a avut mai mult timp liber, Stelian mi-a trimis câteva rânduri despre experiențele trăite în mijlocul pădurii. „Întâmplări din sălbăticie”, le-a numit el.
„De copii am adunat multe amintiri frumoase, emoționante, uneori periculoase, alteori neașteptate. De fiecare dată, ne întorceam de pe munte sau din păduri cu noi descoperiri, noi experiențe. Fiecare explorare a noastră era unică”, începe să-mi povestească Stelian.
„Concertul boncănitului”
“Cel mai fascinant animal, care ne-a impresionat de copii, a fost cerbul. De multe ori vedeam cerbi toamna, când urcam sus la munte, la bunicul. Ne explica ce se întâmplă toamna, când boncăluiesc cerbi, iar noi voiam să vedem îndeaproape cerbii boncăluind, nu numai seara sau noaptea de la depărtare. Atunci am început a explora locurile de boncăluit arătate de bunicul și unchiul nostru, iar de atunci concertul boncăluitului, văzut și ascultat de aproape, ne-a făcut să nu-l ratăm în nici o toamnă. Numai cine trăiește aceste sentimente poate să înțeleagă cum te simți în sălbăticie. Cu timpul, cumpărându-ne camere video și foto, tot ce vedeam înregistram și fotografiam. La boncăluit mergeam dis-de-dimineață, ca nu cumva să deranjăm când ajungeam în locurile respective. Cu răbdare și în mare liniște așteptam, camuflați într-un loc cu vedere asupra locului de boncăluit. Seara mergeam din timp acolo, înainte de a veni ciutele cu cerbii, ca să nu ne simtă”.
„Dintr-un pârâu apare, înconjurat de corbi, un lup negru”
Și continuă Stelian în povestirea sa: “O întâmplare unică s-a petrecut într-o după-amiază, când urcam spre locul de boncăluit. Dintr-un pârâu apare, înconjurat de corbi, un lup negru. Prima reacție a noastră a fost să filmăm lupul, dar după câteva secunde a dispărut în desișul din apropiere. Mirarea a fost aceea că nu am mai văzut niciodată și nici nu am auzit pe nimeni până atunci, nici pădurari, nici altcineva, să fi văzut lup negru în această zonă. Au mai fost ocazii când la boncăluit am văzut lupi sau urși în trecere. La boncăluit, am putut observa și filma complexul comportament al cerbului din această perioadă: boncăluitul în mai multe forme, luptele aprige dintre rivali, împerecherea, marcarea teritoriului, consecințele resimțite de cerbi după boncăluit: leziuni, raze sau coarne rupte. Boncăluitul a fost și va rămâne pentru noi cel mai impresionant concert al naturii din Bucovina”.
“Prin omeți până la brâu și ger de ți se lipesc genele…”
“Iarna este un alt sezon care ne pune perseverența la încercare. Prin omeți până la brâu și ger de ți se lipesc genele, iar picioarele și mâinile nu le mai simți, căutăm urmele animalelor, căutăm loc de pândă și așteptăm în tăcere la trecătorile lor. Nu puține au fost ocaziile când ne întorceam dezamăgiți și congelați, dar trebuie răbdare și sacrificiu ca să reușești să filmezi sau să fotografiezi un cerb mâncând cetina, un căprior scormonind în zăpada mare pentru a se hrăni cu iarba uscată, o pisică sălbatică stând la pândă de câteva ore, o turmă de mistreți scurmând și ei solul pentru hrană sau haita de lupi care este mereu în mișcare după vânat. Cele mai dificile situații erau când se pornea furtuna și viscolea de nu mai vedeai nimic, simțeai că îți taie respirația. În nopțile senine cu lună din ianuarie și februarie, când stăteam la pândă la lupi, multă răbdare și rezistență ne trebuia pentru a învinge frigul și somnul.”
„Când noaptea începe să învingă ziua, apare și namila de urs”
“Spre primăvară în pădure e mai multă mișcare. Găseam urme de urs, iar cele mai bune ocazii să îl putem filma sau fotografia este când ursul găsește un hoit de ciută sau cerb, prins de lupi. Înainte de lăsarea întunericului, când noaptea începe să învingă ziua, apare și namila de urs. Ca să nu îl deranjăm, păstrăm o distanță destul de mare, pentru a nu ne simți. Întâlnirea cu ursoaica și puii ei este mai periculoasă, de aceea evităm cât mai mult să o deranjăm, când știm că e prin preajmă, dar s-a întâmplat când am avut o întâlnire frontală la câțiva zeci de metrii, iar reacția ei a fost de a-și apăra puii și ne-a avertizat rupând arbuști și crengi de la arborii doborâți de vânt, mormăind nervoasă către noi. Ne-am retras în liniște din calea ei…”
Rotitul cocoșului de munte și acvilele de munte
“Când mai sunt doar sus, pe creștet, ochiuri de zăpadă, începe rotitul cocoșului de munte. Al doilea concert magnific pe care îl admirăm cu mare atenție și plăcere. Treziți cu noaptea în cap, ne grăbim ca să nu ajungem mai târziu de crăpatul zorilor în vetrele de rotit. Aici, stai într-un loc deoparte, nemișcat, așteptând în liniște primele semne de mișcare. De departe auzi din vârful brazilor, unde au dormit gotcanii, primele toc-toc-uri, iar nu după mult timp se aud aripi prin jur unde cocoșii s-au așezat în vetrele lor pentru tocat și tocilat. Spectacolul începe când vin și gotcele, atunci încep confruntările între cei mai bătrâni, iar cei juvenili de pe margine încearcă și ei să-i copieze pe veterani. Cel învingător se împerechează cu gotcele, iar rotitul se încheie după ce soarele se arată deja printre vârfurile brazilor. Acvilele de munte sunt greu de văzut din cauza numărului foarte redus la nivel național. Am avut mai multe ocazii când am filmat și fotografiat familia de acvile, adulții vânând sau survolând teritoriul, iar puiul bucurându-se de înălțimile senine”.
Wild Bucovina. Documentarele fraților Bodnari, pe MonitorulTV.ro
Patru dintre documentarele video realizate de Stelian și Emil Bodnari le puteți viziona pe MonitorulTV.ro și prezintă – așa cum sunt chiar intitulate – „Viața sălbatică în munții Bucovinei”.
Sunt sute, mii de ore de filmare, zile în șir petrecute prin păduri, pentru a înregistra câteva cadre, fie că a fost pe timp de iarnă ori toamnă, cu ploi, viscol și furtuni, fie în zile de vară, cu cer senin și totul verde în jur.
„Dragostea, respectul și ocrotirea naturii și a faunei sălbatice ne sunt răsplătite de Dumnezeu prin a ne oferi momente unice de contemplare cu natura”, scria Stelian în prezentarea unuia dintre documentarele sale.
Când se vor întoarce din străinătate, îi vom însoți și noi în aventurile lor în mijlocul naturii. E stabilit!
Până atunci, însă, vă sfătuim să vă faceți timp să urmăriți realizările acestor doi frați, care vor să împartă cu cât mai mulți comoara pe care au descoperit-o dincolo de liziera pădurii.
Stelian și Emil Bodnari au ținut să mulțumească Direcției Silvice Suceava, dar și Ocoalelor Silvice Pojorâta și Dorna Candrenilor pentru colaborare, dar și celor care i-au încurajat și le-au înțeles pasiunea.
