O carte pe zi: „Doctor Jivago”
Autor: Boris Pasternak
Traducător: Emil Iordache
Apariție: 2000, 2004, 2008, 2013
Nr. pagini: 672
Editura: Polirom
Boris Pasternak a scris romanul între 1946 și 1955. Romanul a fost publicat în Italia, în traducere, în 1957, dar au fost nevoie de mai mult de 30 de ani să poată fi publicat în Rusia. Romanul a primit acordul de publicare ca parte a reformelor democratice ale liderului sovietic Mihail Gorbaciov.
“Doctor Jivago” i-a adus Premiul Nobel pentru Literatură în 1958, pe care a fost forțat să-l refuze din cauza presiunilor politice din partea guvernului sovietic.
Descriere
Romanul “Doctor Jivago” e povestea vieții și a iubirilor unui medic în perioada Revoluției ruse. Părăsind Moscova pentru liniștea Munților Urali, unde spera să-și pună familia la adăpost, Jivago se trezește în plin conflict între albi și roșii. Dragostea lui pentru frumoasa Lara se consumă pe fundalul cruzimii și al talazurilor revoluției, o reprezentare surprinzătoare a unor vremuri memorabile.
Romanul a fost ecranizat în 1965 de David Lean, cu Omar Sharif și Julie Christie în rolurile principale, iar pelicula a fost distinsă cu cinci premii Oscar, cinci Globuri de Aur și două premii Grammy și e inclusă pe lista celor mai bune 100 de filme ale tuturor timpurilor.
Frânturi din „Doctor Jivago”
„În loc să fim naturali și spontani așa cum am fost întotdeauna, am început să fim idiot de pompoși unul cu celălalt. Ceva uimitor, artificial, forțat, s-a strecurat în conversația noastră – simțeai că trebuie să fii inteligent într-un anumit fel cu privire la anumite teme importante pentru lume.”
“Sînt o ființă rea. Nu mă cunoști, dar odată și-odată o să-ți povestesc. Mi-e greu acum să vorbesc, vezi că mă îneacă lacrimile. Însă, tu, Pașa, părăsește-mă, uită-mă. Nu te merit”.
“Întâietatea n-o mai deţine omul, nici starea lui de spirit căreia îi caută o expresie, ci rolul principal şi-l arogă limbajul în care vrea s-o exprime”.
“Operele vorbesc prin multe: prin teme, situaţii, subiecte, eroi. Dar cel mai mult vorbesc prin prezenţa artei conţinute în ele. Prezenţa artei în paginile romanului Crimă şi pedeapsă cutremură mai profund decât crima lui Raskolnikov.”
“Viața nu-i decât înșelăciune și ambiguitate. Tragi de-o iță subțire cât un fir de păianjen și gata cu viața, dar ia încearcă să ieși din plasă! Mai mult te încurci în ea. Și peste cel puternic domnește cel slab și mârșav.”
„Toată făptura mea se mira și întreba: dacă dragostea și încărcarea cu electricitate sunt atât de dureroase înseamnă că și mai dureros e să fii femeie, să fii electricitate, să trezești iubirea.”
“S-au iubit pentru că totul în jurul lor dorea aceasta, copacii şi norii de pe cer, de deasupra capetelor lor şi pământul de sub picioarele lor. Poate lumea din jurul lor – oamenii străini pe care îi întîlneau pe stradă, peisajele concepute special pentru ei, ca să le admire pe cînd se plimbau, camerele în care locuiau sau în care se întîlneau erau mai fericite de dragostea lor decît erau ei înşişi.”
