Doar confirmări

Ceva îmi scapă. Cred că am văzut cu toții aceleași meciuri. Vorbesc despre cele din preliminariile europene (de fapt, pentru noi, „eliminariile”!), care au avut darul de a ne lămuri, pe cei care mai aveam ceva dubii în direcția asta, căfotbalul românesc este altceva decât fotbalul! E de-a dreptul absurd să susții că și ăștia și ceilalți, de oriunde ar fi ei, practică aceeași meserie. Nu-i adevărat: ăia chiar muncesc, cât și cum pot ei, pentru niște bani (căde aia sunt profesioniști – asta le este profesia, meseria), în timp ce ăștia e clar că nu au habar ce-i aia muncă, la fel cum n-au habar nici ce-i ăla fotbal. După ce am văzut maimuțoii înmatriculați cafotbaliști în România puși față în față cu niște fotbaliști mediocri (dar fotbaliști!) din niște țări în principiu tot defavorizate, am înțeles că diferența majoră e în primul rând de caracter, de implicare, de conștiință, de bun simț în ultimă instanță. Nu am văzut la ceilalți niciun nesimțit, nici în timpul partidelor, nici la executarea loviturilor de departajare, pe care toți ăilalți le-au abordat cu hotărâre și concentrare, în timp ce maimuțoii noștri au văzut în ele un nou prilej de miștocăreala de maidan, nivelul maxim la care îi duce, pe fiecare din ei, singurul neuron parțial funcțional. Că nu ne-au mințit rezultatele umilitoare din preliminariile europene în privința valorii și implicării alor noștri stau dovada meciurile imediat următoare, de la „intern”, unde în etapa asta au jucat deja 3 din 4. Clujul a jucat și a bătut tot scremut pe Chindia, după un meci absolut jenant, FCSB a smuls un egal de mare angajament după ce a alergat după egalare până în apropierea fluierului de final, în timp ce Craiova și-a continuat prestațiile perfect comice, jocul oltenilor sugerându-mi doar un hamster care învârte cilindrul ăla până crapă. Meciurile din această etapă, în care Sepsi joacă după ce termin eu articolul ăsta, n-au făcut decât să confirme că fotbalul este cu totul altceva decât hârjoana tălâmbă a neisprăviților din echipele noastre.