A trecut un an de când tot în această lună scriam un articol tot cu aceeași temă, când ne despărțeam de trei doamne deosebite care părăseau colectivul Poștei Române ieșind la pensie. Este o mare coincidență că astfel de evenimente au loc în luna martie, cea a femeilor, deci înseamnă că doamnele de poveste ale Poștei Române sunt niște persoane deosebite și că merită din plin toată stima, respectul și admirația noastră.
Persoanele care au părăsit frumoasa familie a Poștei sunt două doamne deosebite care timp de 35 de ani au dat totul în meseria de zi cu zi. În primul rând vreau să vorbesc despre doamna Mariana Coclici, fostă casieră, doamna mea de suflet care pentru mine a fost o adevărată binecuvântare. Nu vreau nici acum să scriu despre calități profesionale pe care le are orice salariat care lucrează în această unitate ci despre sufletul mare și cald al aceste doamne.
Mereu am observat la doamna Mariana o dragoste pentru tot ceea ce face, am simțit dezamăgire atunci când unele persoane nu înțelegeau ce înseamnă să fii trup și suflet pentru cei din jur. De multe ori când aveam ocazia să vorbim îmi dădeam seama ce suflet frumos are și cum vrea ca binele și frumosul să fie puse la loc de frunte și orice motiv de tristețe să fie dat uitării. Am să admir mereu puterea aceste doamne care chiar dacă a avut o viață grea și multe probleme avea mereu replici calde și un umor la fel de cald care te făcea să uiți de toate, iar atunci când aveai nevoie de un sfat era mereu dispusă să te asculte și să te ajute să treci peste momente grele.
Doamna Mariana, vă mulțumesc pentru tot sprijinul acordat exact în momentele când am avut nevoie pentru toate vorbele frumoase și calde care uneori în momente grele au fost ”barca mea de salvare“. Din păcate, și chiar mă doare sufletul, atunci când am văzut că au apărut probleme grave de sănătate, nu ați avut timp să vă bucurați de ieșirea la pensie, dar noi toți sperăm să treceți cu bine peste această grea încercare și peste un timp să vă bucurați de tot ce este frumos și drag în jurul dumneavoastră pentru că meritați tot ce este mai bun pe această lume.
Cea de a doua persoană care a părăsit familia Poștei Române este doamna Paraschiva Huțopilă, fostă factoriță. Timp de foarte mulți ani ea a deservit cu drag mulți oameni și a purtat pe umeri responsabilitățile legate de această meserie grea. Cred că și datorită ei, care m-a susținut atunci când am avut nevoie am început să prind drag de meseria de factor poștal. Orice început e greu dar dacă ai lângă tine persoane care să te susțină atunci când ai nevoie poți să treci peste toate obstacolele apărute în calea ta.
Doamna Paraschiva a fost pentru mine, o mână de ajutor generoasă întinsă exact în momente grele, când aveam nevoie cel mai mult. De asemenea am admirat felul ei de a se descurca în orice fel de situație fără să facă compromisuri și fără să lase deoparte anumite piedici pe care viața le-a pus în calea ei. Deși a avut o perioadă grea după o lungă spitalizare și mult concediu medical, după ce a suferit probleme grave de sănătate ea s-a întors tot la această muncă istovitoare.
Este de admirat cum persoane care fac parte din frumoasă familie a Poștei Române pun totul în această meserie chiar cu sacrificiul celui mai de preț lucru adică sănătatea. Este un semnal de alarmă, pentru că în jurul nostru toți mai mulți colegi suferă din ce în ce mai mult de probleme foarte grave de sănătate. Cauzele probabil le știm toți cei care lucrăm în această unitate dar din păcate suntem prinși trup și suflet în munca noastră și capabili să sacrificăm totul.
Acesta a fost, este și va fi mereu colectivul salariaților din Poșta Română, oameni simpli dar de o mare bogăție sufletească, capabili de sacrificii pentru binele celor din jur și dornici să ofere profesionalism, încredere dar și multă, multă dragoste.
Ce ar mai fi de spus despre doamnele noastre de poveste, proaspete pensionare decât că le dorim tot binele din lume, să fie sănătoase atât cât mai este posibil pentru a se putea bucura de o viață liniștită alături de cei dragi. De asemenea, sunt convinsă că și noi avem un loc special într-un colț de suflet pentru că ”microbul” Poșta Română pătrunde adânc în trupurile și sufletele noastre și rămâne acolo pentru totdeauna exact ca o boală incurabilă dar care are și efecte benefice asupra noastră și a celor din jur.
Cristina DIACONU
Oficiant la Oficiul Poștal
Câmpulung Moldovenesc 1
