D.N.A. ia pielea de pe urs

Se îndoiește cineva că atribuirea organizării vreunei competiții majore (Olimpiadă, Campionat Mondial, European, finală de Champions’ League etc.) se face altfel decât cu mult lobby, negocieri și șpagă? Mira-m-aș! Cu toate astea, niciodată nu s-a înregistrat vreun flagrant, deși anchete au mai fost, deși s-au mai făcut dezvăluiri, deși au fost chiar și destituiri din felurite „comitete și comiții” internaționale (vă amintiți, cred, scandalul din Comitetul Olimpic Internațional de acum câțiva ani, dar în acest caz dezvăluirile făceau trimitere la chestii petrecute cu zeci de ani mai devreme). Ideea e că aceste negocieri care înseamnă ani de luptă și investiții de ordinul zecilor de miliarde de dolari (în cazul Olimpiadelor) n-au cum să se finalizeze altfel decât cu „investiții” și în „factorul uman”, adică în cei care dau votul final. Poate părea bizar ca pe lângă cheltuielile imense de organizare a respectivei competiții să se mai cheltuiască și „bani negri”. Pare, dar nu este. Fiindcă profitul este și el imens, șpaga investită recuperându-se cu vârf și îndesat, ba încă și cu o rezervă mai bună de „investit” în organizarea unor competiții ulterioare celei majore, dacă tot s-au construit bazele sportive…. De aceea, scandalul mitei pentru oficialii UEFA, printre care se numără și Mircea Sandu, este cât se poate de plauzibil. Numai că, și dacă ar fi fost vorba de mită, aceasta nu va putea fi dovedită în veci, că doar mituitorii n-or fi fost atât de tâmpiți cât să facă treaba la vedere, iar mituiții nu s-or fi tâmpit în așa hal încât să-și umfle peste noapte conturile cu milioanele ălea de dolari despre care vorbește cu atâta dezinvoltură dobitocul ăla de cipriot. De unde o primă concluzie: pe fraier l-a sărit rândul la șpagă, iar acum, la câțiva ani după, l-au ajuns nevoile, că doar și-n Cipru e recesiune, și-atunci i-a venit ideea cea aducătoare de bani. Adică să dea el pe goarnă, unor ziare dispuse „să pună botul”, povestea asta de capă și șpagă. Toate bune și frumoase, dar se nasc cel puțin două întrebări ajutătoare: 1) Ce-o fi căutat ursulețul de pluș în toată tărășenia? Că doar nu crede cineva că ăia cu datul șpăgii s-au apucat de implantat „coco” în jucării, că ar fi trebuit un „ursuleț” grizzly (vorba lu’ Nașu’) ca să înceapă în el 2-3 milioane! Și 2) De unde până unde e asta treaba DNA!? Or fi terminat cu dosarele lui Patriciu, Vântu, Diaconescu, Băsescu etc.-escu și îi paște șomajul? Ori poate, dacă tot era vorba de urs, chiar de pluș, or fi crezut, ca în zicala aia veche (aici, ușor adaptată), că-i vorba de vreun concurs de luat pielea de pe urs.