Ceea ce mi-a fost dat să văd alaltăieri în transmisie directă de pe Santiago Bernabeu nu are echivalent în amintirile mele cele mai negre legate de fotbal în general, și de Real de Madrid în special. Dacă am reținut bine din comentariul live, cică așa ceva s-ar mai fi petrecut în 1986! În mod logic, date fiind prestațiile celor două echipe în acest an, eu chiar mă așteptam la 4 goluri!… numai că repartizate nițeluș altfel, adică mi s-ar fi părut logic un scor de 3-1 (că doar Barcelona n-o fi mai brează decât Paris Saint Germain!) sau, hai, în condițiile absenței lui Benzema, un 2-2, pe fondul relaxării firești a Real-ului, după meciul incandescent din Champions’ League, dar și alambiției Barcelonei de a arăta că „schimbarea la față” adusă de noul antrenor, Xavi Hernandez, este una și de profunzime. Oricum, îmi imaginasem un meci disputat, încins, spectaculos, și categoric cu goluri în ambele direcții. Socotealade acasă însă nu s-a potrivit deloc cu cea de pe Bernabeu, unde am văzut o echipă adevărată, jucând un fotbal de-a dreptul încântător, și o epavă, semănând, cu fiecare minut care se scurgea, tot mai mult cu Dinamo! Dar nu cu Dinamo ăsta din ultima etapă, care a ciupit totuși un egal, ci cu ăla de acum vreo lună! Real n-a avut niciodată o linie de fund sigură, ci doar câte un fundaș strălucitor (Roberto Carlos, Sergio Ramos, Marcelo…) însă atâția proști-grămadă ca alaltăieri chiar că n-am văzut niciodată. Nici măcar Courtois, salvatorul suprem în alte ocazii, n-a reușit nimic, cel puțin două goluri fiind pe deplin parabile. În linia de mijloc nu știu cine dormea mai adânc, Modric sau Kroos, iar în atac e clar că nu juca absolut nimeni! Cu acest prilej, diferența de puncte dintre cele două, în loc să devină 15, s-a făcut de doar 9. Nu cred că titlul e în pericol, mai mult: sunt convins că și Champions’ League vine tot la noi, la Real, numai că asemenea bătaie soră cu moartea e și ciudată, și ilogică. Poate doar pe Dinamo să o fi bucurat faptul că nu mai e chiar singura pe lume: proști sunt peste tot!