Dinamo, capătul. Poate nu și mântuirea!

Cred că dacă aș începe să fac o statistică în această direcție, subiectul „Dinamo” ar ieși drept cel mai dezbătut în rândurile acestei rubrici, cel mai adesea registrul în care am făcut comentariile fiind cel umoristic, întrucât ceea ce s-a petrecut în timp (vorbesc de întâmplările din cei 30 de ani de presupusădemocrație, nu de ultimii doi sau trei!) în grădina fostului club al Miliției ceaușiste întrece până și cea mai bolnavă imaginație și nu poate să nu-ți stârnească hohote de râs. Pe de altă parte, la o privire detașată și lucidă, nu poți să nu te și întristezi, gândindu-te mai întâi la foarte numeroșii fani care, catoți fanii din lumea întreagă, speră, visează, suferă, se agită, dau bani, fac un spectacol în tribune (atunci când nu suntem toți prizonierii COVID-ului) comparabil cu cele mai reușite producții similare de oriunde în lume, iar răspunsul la tot consumul lor psihic și fizic este o batjocură nemărginită la care s-au dedat în cei 30 de ani toți neisprăviții care s-au perindat pe la conducere, români și mai puțin români, bogați și mai deloc bogați, civili sau cu grade mari, împărătești, unii înfundând pârnăile țării, alții rămânând absolut inexplicabil într-o libertate pe deplin nemeritată! Am făcut mișto de Dinamo în această rubrică până s-a terminat pasta din pixuri și, ulterior, până s-au șters literele de pe tastatură, dar tot aici am salutat cu entuziasm presupusa salvare a echipei de spaniolii care au cumpărat-o totuși cu ceva timp în urmă, amănuntele neclare din biografiile lor controversate neavând, pentru mine cel puțin, nicio relevanță, cât timp legenda (vrem, nu vrem, statutul de legendăîl are!) supraviețuiește. Numai că veștile care vin din spatele ușilor bine încuiate de acolo spun că problemele nu numai că n-au dispărut, dar s-au și amplificat! Cum așa?, te întrebi nedumerit, păi n-au zis că au achitat toate datoriile la stat, că au plătit salariile restante, că au încheiat contracte noi cu jucătorii, că au cumpărat niște fotbaliști buni, ba și antrenor de la Naționalamare? Ba da. Au zis. Doar au zis, că nu-i durea gura. Dar de făcut, n-au făcut absolut nimic. Păcat. Cred că asistăm la agonia legendei. Dar-ar Dumnezeu camăcar DănuțLupu, și el o legendă, să supraviețuiască și morții echipei, și COVID-ului care îl pune la grele încercări. Sănătate, Dănuț!