Din peste 20 de mănăstiri și biserici care au moaște, documente de autenticitate semnate de un ierarh au doar 15

Acțiunea de inventariere și „omologare” a moaștelor expuse spre venerare în mănăstirile și bisericile din țară, solicitată în anul 2014 de Patriarhia Română, a fost finalizată de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. În cadrul acestui amplu proces, bisericile și mănăstirile au informat forul superior dacă dețin moaște și, în cazul afirmativ, li s-au cerut date despre proveniența acestora, documentele de autenticitate, descrierea moaștelor, fotografii, precum și o scurtă prezentare a vieții sfinților respectivi.
Conform tradiției creștin-ortodoxe, moaștele sunt trupuri ale sfinților sau părți ale acestora care nu au putrezit și care „reprezintă garanția că există viață după moarte”.
Purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, consilierul cultural preot Ioan Paul Valenciuc, ne-a precizat că în județul Suceava dețin moaște 22 de mănăstiri și biserici parohiale. Dintre acestea, 15 au „documente de autenticitate din partea unui ierarh sau au o vechime apreciabilă în bisericile unde sunt expuse spre venerare”. Pentru celelalte, nu există „acte de autenticitate semnate de vreun ierarh sau vreo mențiune a lor în secolul trecut”. Două mănăstiri, Sihăstria Putnei și Cămârzani, au moaște din ambele categorii.
Biserici și mănăstiri cu moaște
Din prima categorie de moaște menționată fac parte cele ale Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, cu atestare din anul 1402 și aduse la Suceava în timpul lui Alexandru cel Bun, la începutul secolului al XV-lea, aflate la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”. Acestea sunt și cele mai vechi din România și singurele cu „trupul întreg al sfântului”, nu doar părți ale acestuia. Toate celelalte unități de cult deținătoare de moaște au fragmente din corpurile sfinților canonizați de biserică.
După cum arată preotul Valenciuc, confirmarea autenticității vine „atât din izvoare scrise, cât și din pictura murală a diferitelor biserici din sec. XV-XVI, precum bisericile mănăstirilor Voroneț, Sucevița, Sf. Ioan cel Nou, Catedrala Romanului etc.”.
Cele 15 mănăstiri și biserici care dețin moaște „omologate” sunt: Biserica „Sf. Dumitru” Suceava – moaște ale Sf. Epictet și Astion; Mănăstirea Dragomirna – Sf. Iacob Persul; Parohia Misionară Ucraineană „Sf. Apostoli Petru și Pavel” Suceava (Zamca) – fragmente de moaște de la 11 sfinți, printre care ale Sf. Agapie, doctorul fără de arginți; Biserica „Sfântul Nicolae” din incinta Spitalului de Urgență Suceava – fragmente de moaște de la 36 de sfinți, printre care Sf. Apostol Andrei al românilor, Sf. Arhidiacon Ștefan, Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Trei Ierarhi, Sf. Haralambie, Sf. Pantelimon, Sf. Dimitrie, Sf. Gheorghe, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur; Biserica ”Sfântul Mina” Suceava – Sf. Mina; Biserica Militară „Sf. Iosif” Suceava – Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș; Mănăstirea Bogdana Rădăuți – Sf. Ierarh Leontie; Mănăstirea Sihăstria Putnei – Sf. Serafim din Sarov; Biserica „Înălțarea Domnului” din Ulma – Sf. Ioan Maximovici; Mănăstirea Cămârzani – Sf. Ioan cel Nou de la Suceava (fragmente); Mănăstirea Slatina – Sfântul Grigore Teologul, Sf. Ioan Zlataust și Sf. Ana; Biserica „Sf. Ilie” Fălticeni – Sf. Epictet și Astion; Biserica Rădășeni – Sf. Împărați Constantin și Elena și un fragment din Sf. Cruce.
Moaște fără semnătură din partea unui ierarh
Moaștele pentru care nu există acte de autenticitate semnate de vreun ierarh sau vreo menționare a lor în secolul trecut sunt cele de la Biserica „Sf. Înviere” din Suceava, Biserica „Sf. Dimitrie” din Adâncata, cele de la Catedrala „Nașterea Maicii Domnului” din Gura Humorului, de la Mănăstirea Sucevița, dar și cele ale Sf. Donat, de la Mănăstirea Sihăstria Putnei, cele de la Mănăstirea Râșca, o parte dintre moaștele de la Mănăstirea Cămârzani, precum și cele de la Mănăstirea Moldovița. Potrivit preotului Valenciuc, la Sihăstria Putnei există și moaștele Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan, canonizați în 2017.
Această categorie de moaște dețin certificate de autenticitate sau declarații emise de mănăstiri sau biserici din țară sau străinătate sau au ajuns în unitățile de cult respective pe baza unor acte de donații, doar că nu au documente de autenticitate semnate de vreun ierarh sau vechime apreciabilă în bisericile unde sunt expuse spre venerare.
Din situația prezentată de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților reiese că munca de inventariere nu a fost deloc ușoară, chiar și în cazul „moaștelor cu vechime” în lăcașul de cult respectiv.
Realizarea acestui adevărat „catalog al moaștelor” este importantă atât pentru enoriași, cât și pentru preoți datorită pelerinajelor organizate cu ocazia diverselor sărbători religioase și faptului că la bisericile și mănăstirile care dețin moaște credincioșii vin în număr mare să se închine. Având în vedere că în țară au apărut și „moaște false”, Biserica Ortodoxă Română a considerat necesar să întocmească o evidență clară a celor „reale” pentru că nu orice os expus într-un lăcaș de cult poate avea valențe sfinte.