Dieta – de la regimul alimentar la post

Fiecărui post îi corespunde o dietă (gr. diaita) specifică. În principiu, dieta din post este vegetariană, perioadele mai lungi cuprinzând și zile de dezlegare la vin, untdelemn, pește și la prepararea termică a hranei. Principiul este asumat într-o manieră personală, sub îndrumarea duhovnicului care ține cont de posibilitățile și condiționările fizice, psihosociale și spirituale ale fiecăruia.
Pornind de la aspectul culinar, dieta pentru postit se justifică existențial, după cum o arată și rugăciunea citită cu prilejul fiecărui interval alocat înfrânării: „Dumnezeul nostru, Care mai înainte ai rânduit prin Legea cea veche și cea nouă aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit acum să ajungem; de la Tine cerem și Ție ne rugăm, întărește-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim într-însele cu sârguință, spre slava numelui Tău celui sfânt și spre iertarea păcatelor noastre, pentru omorârea patimilor și stârpirea a tot păcatul, pentru ca prin pocăință împreună cu Tine răstignindu-ne și îngropându-ne, să ne sculăm din faptele cele moarte și să petrecem cu bună plăcere înaintea Ta în toate zilele noastre“. Recunoscând în Dumnezeu pe Cel care rânduiește postul și chemându-L în ajutor pentru a ne susține în efortul ascetic presupus de acesta, se (re)descoperă și se afirmă motivația și sensul înfrânării. De altfel, etimologic vorbind, termenul grecesc diaita se traduce prin „mod de viață“. Modul în care este alocată și consumată mâncarea este definitoriu pentru parcursul tropic.
Această evidență a devenit un slogan de marketing în industria produselor „de slăbit“, care se adresează mai ales celor afectați de mâncatul în exces (hiperfagie) și de multitudinea maladiilor cronice moderne (patologii preponderent cardiovasculare, metabolice și hepatice) generate de o nutriție irațională, specifică unei majorități din ce în ce mai largi din societățile de consum. Principalele produse sunt dietele de diferite tipuri (după culturile din care provin și cei care le-au alcătuit/patentat sau după natura alimentației propuse) a căror reușită depinde de adoptarea unui nou mod de viață. Dieta trebuie însoțită de o gândire pozitivă și de exerciții fizice (stresul, chiar depresia și sedentarismul sunt cauze principale ale hiperfagiei și ale obezității).
Din nefericire, statisticile arată că beneficiarii acestor produse reușesc să scadă în greutate într-un procent mult prea redus. În foarte scurt timp, cei mai mulți revin la greutatea inițială sau chiar o depășesc. Eșecul acestora asigură sau suplimentează clientela „producătorilor/comercianților de diete“.
Preocuparea contemporană pentru remedierea derapajelor în nutriție prin intermediul dietelor poate face loc învățăturii ascetice despre mâncat și postit. Disponibilitatea de a asuma un mod de viață organizat în jurul unui regim alimentar, deci a unor restricții în nutriție, poate fi fructificată eclesial prin recursul la o dietă mântuitoare: postul. O preocupare prioritar estetică provoacă adesea transformări radicale în meniul zilnic pentru foarte mulți dintre contemporani, fiind fără îndoială frivolă. Însă cel implicat se situează foarte aproape de exigențele Bisericii în ale postirii. Concret, diferă motivarea, de calitatea acesteia depinzând în cele din urmă rezultatul dietei.
Psihologia sugerează vindecarea de hiperfagie și de efectele sale estetico-medicale printr-o repliere pe sinele celui aflat la dietă. Este un proces al introspecției care vizează, aproape independent de factura patologiei, identificarea traumelor infantile și eliberarea de cumulul de complexe care conduc la nevoia de refulare prin mâncatul fără măsură. De aici inconsistența motivațională pentru orice dietă și eșecul aproape fără excepție, după statistici.
Postul, în schimb, presupune stăpânirea de sine prin conlucrarea cu Hristos, schimbarea modului de a gândi și de a fi sau aprofundarea acestei schimbări ce leagă tainic efortul ascetic de jertfa Mântuitorului, pentru ca, prin biruința asupra ispitelor și vindecarea de patimi, existența cotidiană să devină un răstimp al trecerii de la moartea păcatului la viața trăită după voia divină. Este o experiență personală derulată întru comuniunea cu Dumnezeu, prin rugăciune, și cu aproapele, prin milostenie. Pocăința despre care vorbește rugăciunea de mai sus arată că înfrânarea este o lucrare de întoarcere la Dumnezeu. Regula alimentară este mijlocul sau cadrul ascetic concret al regăsirii lui Dumnezeu ca unic dătător al celor de trebuință vieții, prin transformarea foamei din sentiment al lipsei de mâncare în nevoia vitală de Dumnezeu. Voința puternică necesară pentru abținerea de la mâncare și practica metaniilor se manifestă ca un semn al întâlnirii și împreună-lucrării cu Dumnezeu.
Derulat în sens doxologic, postul este dieta mântuitoare pentru om, umanitate și cosmos, deopotrivă. Postind, omul își recapătă echilibrul în integralitatea sa (trup și suflet) de ființă personală, liberă și responsabilă față de semeni și întreaga creație, prin raportarea la mâncare ca la un dar divin pentru hrănirea mistică a relațiilor interumane și a umanității cu Dumnezeu.
(Pr. Nicolae-Cristian Câdă)