ALTAR
Parte a Bisericii în care preotul săvârșește Liturghia, despărțită de naos prin catapeteasmă; jertfelnic, locul prezenței lui Dumnezeu.
Jertfelnicul era de obicei o masă pătrată făcută din lemn sau piatră, care se sfințea prin rugăciunile preoților și prin ungerea cu Sfântul Mir și se stropea cu apă sfințită și cu sângele animalelor jertfite. (Ies. 29,21, 36-37; Evr. 9, 15-22). El sfințea pe cei care se atingeau de el și pe cele ce se așezau pe el (Ies.30, 29; Matei 22, 19).
Altarul Vechiului Testament făcea parte din „Cortul Mărturiei”, iar apoi din templu. Se vorbește de altarul pe care se sacrificau animalele de jertfă, care se află în fața templului și de altarul tămâierii din Sfânta, unde preoții aduceau zilnic tămâieri și mirodenii și de cel din Sfânta Sfintelor, unde intra o dată pe an Arhiereul ca să tămâieze (Evr.9, 3-4).
Altar este atât Sfânta Masă, cât și încăperea care o conține în Biserică.
AMIN
Prin Amin se exprimă o dorință în sens optativ „așa să fie”. Acest cuvânt este folosit de Hristos pentru a întări cele afirmate: „Amin, amin zic vouă”.
ANAFORA
Gr. și lat. anaphora – înălțare, ridicare, ofrandă. Anafora este alcătuită din rugăciuni de mulțumire, de consacrare și de invocare, însoțite de acțiuni simbolice, în timpul căreia are loc prefacerea sfintelor daruri în Sfintele Taine.
(Sursa: http://www.crestinortodox.ro)
