În perioadă școlară mică atenția este destul de instabilă. Copilul nu dispune de atenție distributivă, de aceea orice factor perturbator poate întrerupe concentrarea care și așa este de scurtă durată.
Caracterul activ al atenției spontane a copilului poate fi menținut prin măiestria și răbdarea învățătorului, prin lecții bine organizate, interesante, prin conținuturi adaptate și selectate după nivelul de înțelegere. Noutatea, imprevizibilul, expresivitatea, schimbarea metodelor de lucru sunt căi de menținere a atenției.
Copilul mic trebuie antrenat în recreații prin jocuri de mișcare care oferă o maximă destindere. Chiar și în timpul orelor (mai ales în clasa I) se creează momente de relaxare musculară și intelectuală pentru a stimula și energiza atenția.
Concentrarea pe activitatea de învățare asigură înțelegerea. Astfel atenția voluntară este adesea solicitată.
Treptat, copilul își mobilizează singur atenția voluntară, se obișnuiește cu efortul și reușește să blocheze o parte din factorii perturbatori. Acest salt calitativ se datorează creșterii interesului pentru învățare, motivației, experienței dobândite, dar și dezvoltării proceselor psihice.
Astfel se formează calitatea atenției, stabilitatea ei. Activitățile sunt mai complicate, cu durată mai mare, implică algoritmi și logică operațională.
Datorită dezvoltării atenției, copilul reușește treptat să se concentreze și la cerința exercițiului și la rezolvare și în același timp la aspectul și corectitudinea scrisului. Rezolvă exerciții respectând ordinea operațiilor, face calcule și așază în pagină demonstrația. Creează un text respectând regulile de compunere, respectă ordinea în transmiterea ideilor, logică, dar se preocupă și de forma exprimării, de corectitudinea gramaticală și de regulile de redactare.
Spre finalul perioadei școlare mici copilul este capabil să desfășoare două activități concomitent dacă cel puțin una dintre ele este automatizată.
Aceste operații complexe sunt în formă inițială, încep să poată fi cuprinse de atenția distributivă, urmând ca de acum să se perfecționeze în perioada școlară mare. Automatizarea unor componente ale activității duce la mărirea randamentului școlar.
Calitățile atenției nu se dezvoltă în același ritm.
Formele de neatenție sunt și ele multiple. Se pot datora distragerilor (orientarea atenției spre altceva), caracterului neinteresant al lecțiilor, repetițiilor exagerate, evenimentelor cotidiene care “macină“ interiorul copilului. Oboseală și stările de boală pot fi și ele cauze ale lipsei de concentrare.
Există o curbă a atenției de care trebuie ținut cont în programarea activităților. Luni capacitatea de concentrare este mai mică, apoi crește și scade din nou vineri. Prima oră de curs este afectată de o discretă stare de somnolență, ultima de oboseală.
Supraîncărcarea copilului (la școală și acasă) poate duce la surmenaj. Ritmul neadecvat, agitația, frică, pot slăbi eficientă și interesului pentru activitate. Cadrele didactice trebuie să dozeze corect temele de acasă, iar părinții trebuie să analizeze solicitările cărora copilul trebuie să le facă față, să țină cont de alternarea perioadelor de activitate cu perioade de odihnă, de relaxare și de joacă.
www.problemele-copilului-meu.ro
