Dezvățul de normalitate

Se terminase deja de vreo oră meciul lui Bayern Munchen, și tot nu mă dumiream de ce trebuia ca pe întreg parcursul acestuia eu să fi gândit caun tâmpit, pardon, ca un român! Adică inițial așteptasem caLewandowski să înscrie golul cu care l-ar fi detronat pe Gerd Muller din postura de recordman al numărului de goluri înscrise într-un sezon, dar văzând că timpul trece și tot trece, și că deși Bayern tot înscria gol după gol, numai Lewandowski nu, mi-am zis, ca un român adevărat ce mă aflu, că acolo s-au petrecut… lucruri! Adică nemții, că de aia sunt totuși nemți, l-or fi iubind ei pe Lewandowski, o fi el eroul „la zi” al lui Bayern, le-o fi adus trofee de tot felul, dar există totuși o limită în toate! Adică nu te poți obraznici tu, un venetic până la urmă, să-i furi gloria lui Muller chiar la el acasă! Fiindcă dacă Gerd ar fi fost fotbalist la Stuttgart sau la Hamburg, mai treacă-meargă, numai ca recordul îl realizase jucând tot la Bayern Munchen! Și acum? Vine polonezul tot de la Bayern să îi bată recordul neamțului de la Bayern!? Exclus! Așa mă gândeam eu, român adevărat!, în timp ce Bayern mai dădea un gol, și încă un gol, numai Lewandowski nu! Ba chiar mi-am zis că i s-a pus în vedere, așa, pe înțelesul lui, că dacă mai vrea prelungire de contract ori dacă vrea să plece undeva unde și-ar dori, să facă bine să-și bage mințile-n cap, fiindcă un record egalat e perfect, ba chiar mult mai bun decât un record bătut! Numai că exact în penultimul minut de joc, la un șut tărișor al unui coechipier de-allui Lewa, portarul advers respinge în față, iar Lewandowski preia și o îndeasă în ațe. Urmează fericire colectivă, tăvăleală, coregrafie, entuziasm nemărginit și la Lewa, și la colegii de echipă, și la rezerve, și la antrenori! Sărbătoare în toată regulă, ce mai! Era clar că toată lumea așteptase și dorise ca Lewa să înscrie! Numai eu nu eram chiar fericit, fiindcă nu înțelesesem că sunt zile în care se poate întâmpla să nu intre mingea, fără ca asta să fie conspirație, complot, aranjamente, masonerii. Că există totuși și o lume normală, desigur alta decât a noastră, în care lucrurile se întâmplă sau nu, fără blaturi și golăneli. E groaznic: m-am dezvățat de lumea normală! Mai exact: golanii fără număr din fotbalul românesc sunt cei care ne-au dezvățat pe toți!