Interviu cu Emilia Crîșmariu, logoped gradul II, master în logopedie pediatrică, Centrul Logopedic Interșcolar Județean Suceava
Care ar fi niște reguli generale pe care părinții ar fi indicat să le urmeze atunci când vor să îi învețe pe copiii lor să vorbească?
De exemplu, unii părinți vor să îi învețe pe copiii lor cuvinte noi dar aleg cuvinte grele pentru nivelul, vârsta și capacitatea copiilor și apoi se plâng sau devin îngrijorați când aceștia nu reușesc să le rostească.
Din primele zile, copilul emite niște sunete, sunete biologice, fără o anumită semnificație, care sunt de fapt produsul unor reacții organice la stimuli neplăcuți. Abia după prima luna aceste manifestări fonetice capătă un caracter intențional, căpătând o anumită semnificație. După prima lună de viață copilul începe să-și „antreneze” organele sale fonoarticulatorii și începe să emită sunete care sunt confuze din punct de vedere fonetic.
Treptat însă, o serie de mișcări elementare, folosite în supt, masticație, deglutiție sunt modificate, copilul începe să emită sunete de tipul consoanelor, iar prin schimbări de rezonanta ale vocii începe să pronunțe vocalele.
Pe lângă băița zilnică trebuie să asiguram bebelușului ceea ce specialiștii numesc „baia de limbă”, chiar dacă aceasta se face inițial utilizând acea „mămească său tătească” universală. Când scoate sunete diferite, dacă îi vom răspunde în același fel, se va bucura și va continua să producă sunete ca și cum s-ar juca cu o jucărie nouă. La 6 săptămâni bebelușul își îndreaptă capul în direcția din care provin sunetele și are capacitatea remarcabilă de a distinge sunetele vorbirii de alte tipuri de zgomote. În legătură cu această capacitate extraordinară s-a demonstrat că bebelușul, chiar în primele 24 ore de la naștere, poate distinge cuvintele cu sens (substantive, verbe) față de cele fără sens (prepoziții).
După trei luni, sunetele sunt uneori confuze, dar capătă tot mai mult o semnificație, exprimând o stare de confort sau de disconfort. Pe la 5-6 luni, copiii încep să repete sunetele provocate de alții, unesc aceste sunete în silabe ce se repetă, repetă aceeași silaba de 2-3 ori (ma-ma-ma), constituind lalațiunea. Dacă există o atmosfera lingvistică favorabilă, progresele în achiziția și înțelegerea limbajului sunt foarte rapide. Prin imitație copilul încearcă să emită tot mai mult emisiunile verbale ale adultului. Dacă i se vorbește, vocalizează ca răspuns încercând să întrețină comunicarea. Răspunde prin gesturi la întrebări simple sau la alte gesturi, imită intonația altora, încetează activitatea când i se spune „Nu”.
Primele cuvinte cu sens apar abia spre sfârșitul primului an de viață. Acum folosesc mult mimica, gestul și vocea ca urmare a decalajului care există între înțelegere și posibilitățile de pronunție. Centrii creierului care controlează mișcările fizice se dezvoltă mai repede decât centrii vorbirii. Cel mai important gest care reprezintă un salt mental pentru bebeluș îl reprezintă arătatul cu degetul (pointing-ul). Acest gest este tipic uman. Copilul înțelege acest gest doar după ce începe să meargă de-a bușilea și vrea să atragă atenția asupra unui lucru.
Între 18 luni și 2 ani se petrece un eveniment deosebit și misterios în același timp: are loc un mare salt mental și bebelușul stăpânește deodată lumea cuvintelor. Este ceea ce specialiștii numesc „explozia de limbaj”. La 22 de luni, la mijlocul exploziei de limbaj, un copil învață un cuvânt nou la fiecare 90 de minute; la doi ani știu 300 de cuvinte și înțeleg cam 1.000.
Atitudinea părinților fata de copil, modul în care aceștia se ocupa de dezvoltarea limbajului influențează decisiv evoluția comportamentului verbal. Limbajul simplu și cât mai clar al adulților contribuie în cea mai mare măsură la înlăturarea particularităților trecătoare ale pronunțării determinate de vârstă.
Interviu realizat de Psih. Mihaela ZAHARIA
