Personalitatea unui copil se formează, se dezvoltă și se șlefuiește continuu. Acest proces este influențat de la cele mai fragede vârste prin reacții, vorbe, gesturi, permisiuni și interdicții, încurajări, afecțiune, frustrări etc.
O constantă a personalității este temperamentul cu care ne naștem. Mai devreme sau mai târziu părinții își dau seama că nu toți copiii se comportă la fel. Ceea ce învățăm din propriile greșeli cu un copil nu este obligatoriu să se potrivească la cel de-al doilea.
Temperamentul este evident din primele zile de viață. Nu-l putem alege nici pe al nostru, nici pe al copiilor noștri și nu-l putem schimba. Tot ce putem face este să-l cunoaștem și să îl acceptăm, să îl influențăm luând cele mai bune decizii educaționale care să aibă rezonanță în ceea ce acceptă copilul în mod natural, pentru a-l orienta pe drumul dezvoltării sale.
Fiecare temperament are puncte forte și slăbiciuni, nimeni nu este perfect. Fiecare este unic și se poate realiza în viață axându-se pe ce are el mai bun.
Înțelegând trăsăturile fiecărui temperament descoperim motivele pentru care un copil se poartă într-un anumit fel și modul cel mai eficient în care putem să reacționăm ca părinți.
Celelalte componente care definesc personalitatea sunt dinamice. În conturarea identității, formarea intereselor, dezvoltarea aptitudinilor și talentelor, definirea idealurilor, modelarea caracterului, familia are un rol foarte important alături de ceilalți factori educaționali.
Cuvântul „caracter” are sensuri foarte diferite. Îl găsim ca sinonim al personalității, ca semn distinctiv care dă fiecărei persoane un stil propriu, ca analiză a manifestărilor.
Auzim adesea în jurul nostru: „Are un caracter frumos/urât”, „Ce fel de caracter are?”. În astfel de discuții oamenii nu se referă la sensul psihologic al cuvântului. Caracterul apare ca un ansamblu al modurilor de a simți și de a acționa care se manifestă prin conduită, atitudine și comportament. El reprezintă un mod sintetic de a exprima trăsăturile pozitive sau negative de caracter dominante, capacitatea de interrelaționare și calitățile morale ale persoanei.
Oamenii aplică „eticheta” de caracter bun sau caracter rău cu destulă ușurință, uneori după prima vedere și de cele mai multe ori situațional în funcție de anumite reacții ale persoanei.
Caracterul este o carte de vizită nescrisă, o amprentă în adâncul ființei care arată cine ești. Este o prezentare fără cuvinte care se exprimă prin felul cum reacționezi, cum vorbești, cum te îmbraci, cum te comporți în diferite locuri și situații, cum îți alegi prietenii. Dacă ești o persoană de încredere sau nu, dacă ești punctual sau întârzii mereu, dacă ești certăreț sau pașnic, dacă privești lucrurile la suprafață sau în adâncul lor, totul, absolut totul dă informații și despre caracter.
Caracterul nu se naște o dată cu persoana, asemenea temperamentului. El se formează prin dragostea și grija părinților alături de ceilalți factori educaționali. Comenius spunea: „Omul trebuie format ca să devină om.”
Bianca Zus
www.problemele-copilului-meu.ro
