Când se vorbește despre un jucător argentinian declarat cel mai bun jucător al unui turneu final pentru echipe de tineret, gândul îmi zboară la Messi. În plus, campion mondial de tineret și golgeter al mondialului respectiv. Dar asta se întâmpla în 2005. Unde a ajuns și ce înseamnă Messi acum e inutil să mai amintesc. Mai înaintea sa bifase aceleași performanțe și Javier Saviola. Iar vara trecută, în Canada, tot Argentina a cucerit titlul la tineret, iar un alt fotbalist argentinian a pășit pe urmele lui Messi și Saviola, obținând aceleași ditincții. Numele lui este Sergio Aguero și joacă (joacă, nu este așteptat “să confirme”!) la Atletico Madrid.
Am făcut această introducere pentru că proapătul argentinian transferat de CFR-ul din Cluj a fost prezentat, printre altele, ca fiind cel mai bun jucător campionatului mondial de tineret din 1999. Am auzit informația la un radio bucureștean și apoi la magnificele știri sportive proteviste. Ei bine, informația este cât se poate de falsă! Ca vechi pronosportist numele lui Peralta nu-mi era necunoscut, dar nici nu puteam spune despre el mai mult decât că jucase în Serie A, fără a rupe gura târgului. Așa că am fost oarecum neîncrezător și am început să scormonesc pe net. Mai repede decât mă așteptam am găsit chiar la sursă (fifa.com) toate datele despre turneul under 20 din 1999. În acel an Argentina a fost o umbră, s-a calificat din grupă abia de pe locul 3 și a fost imediat eliminată de Mexic. Putea fi desemnat jucătorul turneului unul a cărui echipă a părăsit competiția în optimi? Nici vorbă, acesta a fost Keita, actualul jucător al Sevillei, care a câștigat medalia de bronz cu echipa sa, Mali. Mai mult, Peralta nu a jucat nici un meci complet! Atunci, de unde acest CV umflat?! Poate să fi fost impresarii, poate chiar oficialii clujeni, dar asta nu-i scuză pe jurnaliștii care au preluat informația din zbor precum un câine bâțul aruncat de stăpân. N-ar fi exclus nici să fie propria lor contribuție, fiindcă emisiunile de știri și-au cam pierdut menirea, devenind fie catastrofice, fie festiviste, în funcție de conotația inițială a informației. De aceea nici noi n-ar trebui să preluăm afirmații pe nemestecate. De fapt, Peralta este un fel de Aliuță, un jucător talentat, o eternă speranță, care farmecă uneori ochiul, dar care nu a impresionat altfel decât prin sclipiri în cariera sa de globe-trotter (Inter, Torino, Ipswich, Santos Laguna și Tigres din Mexic, Racing si River din Argentina). Însăși declarația lui Mureșan ridică unele semne de întrebare… Cum să urmărești un fotbalist timp de un an și să-l transferi doar după ce echipa sa renunță la el?! Păi dacă Peralta reprezenta într-adevăr o miză, s-ar fi băgat și alții pe fir! În plus, de ce a renunțat River Plate la el, din generozitate pentru CFR?!
Spre deosebire de alți jucători transferați de CFR, tineri și cu foame de trofee, de data asta a fost adus un fotbalist hârșit (cu “experiență internațională”!), pentru care nu e exclus ca miza principală să fie banii din contract. Dacă își închipuie că va fi de ajuns să joace din gleznă, cariera sa din România e deja compromisă… După cum, la cei 28 de ani ai săi, este posibil să conștientizeze că este ultima sa șansă de a juca în Liga Campionilor, pentru a-i vedea și altfel decât la televizor pe Cambiasso și Milito, colegii săi din 1999. Mi-ar plăcea să se întâmple așa, ar fi un câștig nu numai pentru clujeni, ci și pentru campionatul nostru: tot mai multe cluburi vor fi nevoite să umble la teșcherea pentru a ține pasul!