Când vine vorba despre animale, pot să spun că acestea, de prea multe ori, sunt tratate cu indiferență sau sunt exploatate, ca spre sfârșitul vieții să fie abandonate. Am fost săptămâna trecută la un adăpost pentru animale care se ocupă de cele mai dificile cazuri, căței călcați de mașină, dulăi de la stână înfometați pentru că sunt prea bătrâni ca să-și mai facă treaba sau pur și simplu din neglijență sunt uitați în lanț în gospodăriile oamenilor bătrâni. Nu avem foloase materiale de pe urma acestor animale, dar este păcat să ne batem joc de o ființă necuvântătoare. El nu se poate plânge, nu poate să ceară mâncare și apă, nu poate să strige după ajutor atunci când suferă. În asemenea condiții au apărut acești oameni de la Măriței care se luptă pentru drepturile animalelor. Am aflat că adăpostul nu este ajutat de către statul român în nici un fel, dar oamenii responsabili de acolo nu s-au lăsat. Au căutat ajutor în străinătate și au obținut sprijinul unor organizații din Berlin. De acolo sunt aduse cuști, alimente, bani pentru sterilizări și vaccinuri. De asemenea, cățeii sunt adoptați de către oameni cu suflet mare din Germania.
Fiindcă tocmai s-a încheiat Săptămâna Națională a Voluntariatului, putem să ne lăudăm și noi că am contribuit la bunăstarea acestor animăluțe. Atât elevii Școlii Gimnaziale Stroiești, cât și cadrele didactice au strâns bani, saci cu mâncare, conserve, pături, jucării și castroane de tablă și au vizitat adăpostul, neștiind la ce să se aștepte. Am întâlnit oameni extraordinari, dedicați muncii de voluntariat, care iubesc nespus animalele, un îngrijitor, un medic veterinar și un responsabil al adăpostului, o mână de oameni care se luptă pentru drepturile acestor ființe neputincioase. Deși sunt 170 de căței, ni s-a prezentat fiecare caz, din care Ciobănița, Bonny, Oscar, Rena, Amy, George, Cooper, Corgy, Wuschel, Funny, și lista poate continua, au scăpat din ghearele morții, au supraviețuit unei societăți indiferente, prea grăbite ca să se mai sensibilizeze în fața inocenței.
Elevii s-au jucat, au legat prietenii, au plâns când au aflat cât de rău pot fi tratate animalele și au promis că se vor întoarce. Și cred cu tărie că iubirea pură poate fi citită doar pe fața copiilor și a cățeilor.
Prof. Maria Holotă
