Patericul imortalizează mici secvențe din existența pustnicilor egipteni, iar feliile acestea de viață au foarte adesea valoare paradigmatică. La o adică ne putem pomeni oricând într-o situație similară. Mai mult decât alte apoftegme, cea cu numărul 6 despre avva Ammonas ne prezintă o întâmplare ai cărei actori ne-am putea și noi trezi oricând, mai cu seamă că trăim într-o civilizație autodefinită ca fiind una a vitezei. Oricând am putea să pierdem autobuzul sau trenul, să ni se strice mașina etc. În asemenea momente ne putem aminti următoarea întâmplare din viața bătrânului Ammonas: „Odată avva Ammonas a vrut să treacă fluviul, dar găsind corabia în reparație, s-a așezat lângă ea. A venit o altă luntre și i-a trecut pe toți cei care se aflau pe mal. Frații îl îmbie: Vino și tu, avva, să treci cu noi! Dar el zice: Eu nu mă duc decât în corabia pentru toată lumea. Avea cu el un snop de ramuri de palmier și s-a așezat să împletească funie și să o despletească, până când s-a dres corabia. Și atunci a trecut. Frații i s-au închinat și l-au întrebat: De ce ai făcut aceasta? Bătrânul zice: Ca să nu umblu tot timpul grăbit de gândul rău, ci să merg încet, cu rânduială, pe drumul lui Dumnezeu“.
Răspunsul final al bătrânului este cheia întregii povestiri, iar istorioara nu se grăbește să ajungă la final, în ton cu îndemnul la răgaz și rânduială al ascetului.
Într-o lume ale cărei criterii călăuzitoare sunt viteza și eficiența poate părea inadecvat să vorbești despre un bătrân care se opunea grabei într-o lume cu un cu totul alt ritm decât lumea noastră. Avva Ammonas funcționează după alte reguli și mai ales trăiește într-un alt timp, un timp care este cu totul în mâinile și sub ochii lui Dumnezeu. Acolo viteza amețitoare și stresul, boli ale modernității, nu își mai au locul. Acolo oamenii refuză graba născută din gândul cel rău și umblă încet, cu rânduială.
Fapta avvei Ammonas amintește de un cuvânt al părintelui Paisie Aghioritul. Acest părinte care a trăit aproape de noi nu ezită să-i îndemne pe cei din jurul lui: „Simplificați-vă viața!“ E limpede pentru toată lumea că exemplul lui Ammonas nu poate fi aplicat ad-litteram. Merită să ne amintim de el atunci când suntem prinși în activități bezmetice care ne jefuiesc timpul și ne întemnițează viața.
Întrebarea-cheie rămâne: ce înseamnă să îți simplifici viața și să trăiești după rânduiala lui Dumnezeu, fără să primești gândul cel rău al grabei. În primul rând cuvântul bătrânului nu este un îndemn la lenevie. Un detaliu din povestire ne arată aceasta. Avva lucra încontinuu, fără să pună preț pe munca sa, dar în același timp fără să renunțe la ea. Avea cu el o legătură cu ramuri de palmier din care împletea și despletea frânghii. Ca să își țină mâinile ocupate, dar mintea să-i rămână liberă pentru rugăciune. În felul acesta bătrânul trăiește propria lui viață de muncă și rugăciune, netulburat de ceea ce se petrece în afara lui. Această rânduială ar fi fost dereglată dacă ar fi cedat gândului care îl zorea să ajungă mai repede pe celălalt mal al Nilului. Să îți simplifici viața înseamnă deci să ai o rânduială care să îți organizeze prioritățile, având în centru rugăciunea și munca, pe care să o urmezi netulburat de evenimentele exterioare.
Același detaliu mai spune ceva. Bătrânul, fără să se grăbească, dovedește că poate utiliza tot timpul care i-a fost dat de Dumnezeu, fără risipă. Așteptând corabia, bătrânul muncește și se roagă la fel cum o face în pustie, răscumpărând astfel vremea.
Avva Ammonas ne spune că se poate și altfel, și indirect ne dă același îndemn ca părintele Paisie Aghioritul: „Simplificați-vă viața, nu umblați tot timpul grăbiți de gândul cel rău, ci mergeți încet, cu rânduială, pe drumul lui Dumnezeu“.
(Paul SILADI, sursa: Ziarul Lumina)
