Despre îngeri

Caracterul unitar al lumii îl arată, în primul rând, originea făpturilor, toate fiind aduse la existență, din nimic, de către Dumnezeu.
Lumea, ca un ansamblu unitar și armonios al întregii creații, constă din două părți: lumea materială și lumea spirituală.
Lumea îngerilor, creată de Dumnezeu, este exprimată prin cuvântul cer, din Scriptură: „La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul” (Fac, 1, 1).
Originea îngerilor
Ca și întreaga creație, îngerii sunt creați de Dumnezeu, din nimic, nu din ceva preexistent și nici din ființa lui Dumnezeu.
Învățătura Bisericii despre îngeri are la bază datele Sfintei Scrip¬turi. Chiar dacă referatul biblic despre creație nu vorbește în mod precis, determinat, despre crearea îngerilor, acest adevăr este exprimat prin cuvintele: „La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul” (Fac, 1, 1). Cerul înseamnă lumea spirituală a puterilor cerești, a îngerilor, iar pământul, lumea materială.
Nu se amintește, în mod expres, în referatul creației, crearea îngerilor, din cauză că evreii erau înclinați spre idololatrie. Pentru originea îngerilor putem lua în considerare următoarele versete: „Numai Tu ești Domn și numai Tu ai făcut cerurile, cerurile ce¬rurilor și toată oștirea lor, pământul și toate cele de pe el…” (Num., 9, 6); „Pentru că în Acesta (Fiul) au fost făcute toate, cele din ceruri și cele de pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, fie Tronuri, fie Domnii, fie Căpetenii, fie Stăpâniri. Toate s-au făcut prin El și pentru El” (Col. 1,16).
Oștirea cerească sau cele nevăzute sunt lumea spirituala, iar Tronuri, Domnii etc. sunt cete îngerești (I Petru, 3, 22 ; Efes., 1, 20-21).
Adevărul că îngerii sunt creați de Dumnezeu și formează lumea du¬hurilor netrupești este exprimat de Biserica în Simbolul niceo-constantinopolitan, după care Dumnezeu este Creatorul „tuturor celor văzute și nevăzute” (art. 1).
Despre timpul creării îngerilor, Sfânta Scriptură nu ne spune nimic precis. Putem afirma că în momentul căderii omului, nu numai că existau duhu¬rile, dar unele dintre ele nu mai erau în starea de la început, deci că¬zuseră, îngerii existau și în ziua a patra, căci atunci când s-au făcut stelele, ei lăudau pe Dumnezeu (Iov, 38, 7).
Existenta îngerilor
Ca ființe spirituale netrupești, îngerii sunt în afara condițiilor și experiențelor obișnuite prin care noi cunoaștem existența ființelor și lu¬crurilor.
În vechime, existența îngerilor a fost tăgăduită de saduchei (Fapte, 23, 8), iar în decursul timpului de către socinienii și teologii protestanți raționaliști care socotesc că îngerii sunt ființe fictive sau personificări ale însușirilor dumnezeiești și că Mântuitorul Iisus Hristos și apostolii, vorbind despre îngeri, s-au acomodat credințelor iudeilor pe care aceș¬tia le-ar fi împrumutat de la păgâni și în special de la babilonieni, pe când se aflau în robie.
Existenta îngerilor este afirmată, însă, în mod clar, și în multe lo¬curi din Sfânta Scriptură, de la prima ei carte până la ultima. Astfel, după scoaterea din rai a primilor oameni, îngerii păzeau drumul spre pomul vieții (Fac, 3, 24), un înger a oprit pe Avraam de a jertfi pe fiul sau Isaac (Fac, 22, 11); Iacob vede în vis, la Betel, îngeri ai lui Dumnezeu suindu-se și coborând pe o scară între cer și pământ (Fac, 28, 12-13); îngerul Domnului se arată lui Balaam (Num., 22, 22 urm.).
Îngerii se închina lui Dumnezeu (Deut., 32, 43). În toate aceste locuri, îngerii apar ca ființe personale, deosebite de Dumnezeu și de oameni. Îngerii sunt superiori omului (Ps. 8, 6), dar au și ei anumite lipsuri și sunt mărginiți (Iov, 4, 17-18).
În fața acestor dovezi, cuprinse cele mai multe în cărți anterioare captivității babilonice, afirmația că iudeii au împrumutat credința în în¬geri de la păgânii cu care au venit în contact și îndeosebi de la babilo¬nieni este cu totul neîntemeiată. După concepțiile religioase necreștine, panteistă sau dualistă, spiritele sau demonii sunt numai emanații din divinitate, iar după învățătura Sfintei Scripturi, îngerii sunt creaturi ale lui Dumnezeu.
Începând cu Evangheliile, toate cărțile Noului Testament relatează des¬pre multe apariții de îngeri ca despre fapte istorice. Îngerul Gavriil anunță preotului Zaharia nașterea sfântului Ioan Botezătorul, (Luca, 1, 11-13); același înger vestește Sfintei Fecioare Maria nașterea ca om a Fiului lui Dumnezeu (Luca, 1, 28-32); un înger îi descoperă lui Iosif întruparea cea mai presus de fire a Fiului lui Dumnezeu și despre alte evenimente în legă¬tură cu dumnezeiescul Prunc (Matei, 1, 20 ; 2, 13, 19); un înger se arată păstorilor de lângă Betleem și corurile cântă slava lui Dumnezeu la nașterea Mântuitorului (Luca, 2, 9-13).
Natura îngerilor
După natura lor, îngerii sunt duhuri curate, adică imateriale și ne¬corporale, mult inferioare lui Dumnezeu, superioare omului, dar măr¬ginite și nemuritoare; Sfânta Scriptură îi numește duhuri: „Nu sunt oare toți (îngerii) duhuri slujitoare…?” (Evr., 1, 14). Fiind duhuri netrupești, la îngeri nu se poate vorbi de sex ; (Fac, 6, 2), deci ei nu se căsăto¬resc, nu se înmulțesc (Matei, 22, 30) și nici nu pot să moară (Luca, 20, 35-36).
Îngerii au „o fire rațională, spirituală, liberă și schimbătoare în felul de a gândi sau de a voi, căci tot ceea ce este creat este schimbător. Numai ceea ce este necreat este neschimbător. Tot ceea ce este rațional este și liber. Așadar, pentru că îngerul are o fire rațională și spirituală este liber, iar pentru că este creat și schimbător, are facultatea de a rămâne și a progresa în bine sau de a se îndrepta spre rău” (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, II, 3 ; trad. rom., p. 80-81). Dar, odată căzuți, nu se mai pot pocăi și îndrepta. Numai omul are parte de pocăință din pricina slăbiciunii trupului.
„Îngerii sunt – cum afirmă sfântul Ioan Damaschin – lumini spirituale secundare, care își au luminarea din lumina primară fără de început. Nu au nevoie de limbă și de auz, ci își transmit unii altora propriile lor gânduri și hotărâri fără să rostească un cuvânt.” (Ibidem).
Fiind ființe spirituale netrupești, îngerii sunt nevăzuți (Col. 1, 16). Totuși, după voia lui Dumnezeu și pentru îndeplinirea slujbei lor, în¬gerii pot să ia formă omenească, de bărbat sau tânăr (II Regi, 6, 17 ; Fac, 32, 25), pot să vorbească omenește și să mănânce, apar îmbrăcați și uneori purtând aripi (Fac, 32, 25; Luca, 24, 4; Matei, 28, 3? Apoc, 14, 6; Isaia, 6, 2).
Starea morala actuală a îngerilor buni este una de sfințenie și de ne-păcătuire, dar nu prin însăși natura lor, ci prin harul divin. Conlucrând cu harul divin, îngerii s-au desăvârșit în bine, așa încât nu pot să păcătuiască. Deci nepăcătuirea îngerilor este re¬zultatul rezistenței lor față de ispite, al persistenței în bine și al întări¬rii prin harul dumnezeiesc.