Am învățat că se poate să îmbini munca cu plăcerea și cu timpul petrecut cu familia. Mulți părinți sunt frustrați că petrec prea puțin timp cu familia și cu copiii lor. Mulți spun că nu au ce face: trebuie să meargă la serviciu, trebuie să stea uneori peste program, trebuie să aibă un loc de muncă sigur și un salariu care să acopere toate cheltuielile. Nu își permit luxul de a sta acasă cu copiii.
Și totuși, unii au reușit. Ce-ar fi să punem iar în balanță ceea ce e mai important pentru noi în viața noastră? Ce-ar fi să punem sub semnul întrebării obligativitatea programului regulat, al lucrului de la birou, al muncii făcute departe de proprii copii? Când am citit prima dată cartea „4 hours week day” am fost oarecum sceptică, mai ales că autorul nu dă detalii despre cum a ajuns la o asemenea performanță. Deși acum mi se pare mult mai ușor ceea ce a reușit el să facă din simplul motiv că era singur. Ce-ar fi dacă am începe să ne schimbăm modul de gândire și să renunțăm la șabloanele care circulă în epoca și societatea noastră? De fapt, sunt sigură că din ce în ce mai mulți oameni vor ajunge să gândească mult mai flexibil propriul lor stil de viață până când și companiile vor fi obligate să le respecte deciziile. Astfel încât prezenta lor la birou cu un program fix să fie înlocuită din ce în ce mai mult cu munca de calitatea realizată din orice colț al lumii … sau al propriei case măcar.
Am învățat că școala poate fi făcută în libertate și învățatul poate să fie o experiență de viață. Pentru mulți părinți și mulți profesori școala este legată indiscutabil de birou, caiete, manuale și e cât se poate se serioasă, distracția neavând ce căuta în această situație. Pentru mulți succesul se măsoară în premii, olimpiade și alte ierarhii artificiale între copii.
Uite că se poate și altfel și cu efecte benefice. Lecțiile de geografie, istorie, biologie învățate prin experiență directă nu vor fi uitate niciodată de copiii familiei Pouzet, limbile străine vor deveni a doua natură prin comunicarea cu persoane de nații diferite, curiozitatea, inițiativa, responsabilitatea se vor clădi mult mai profund în caracterul copiilor și astea ar fi doar câteva beneficii. Poate că restul părinților nu avem ocazia să apelăm la un astfel de învățământ la distanță, însă ce-ar fi dacă am încerca constant măcar să distrugem granița între învățarea școlară pur teoretică și cea experiențială din viața de zi cu zi?
Ce-ar fi să facem învățarea distractivă și să-i permitem copilului să învețe și în alt cadru decât în liniște la biroul din camera lui? Să învățăm cu el în mașină, în bucătărie, la supermarket oriunde putem să îi demonstrăm cum funcționează în realitatea ceea ce el doar citește în cărți. Ce-ar fi să îl lăsăm să pună mâna pe animale, să se murdărească, să se cațere în copaci, să îmbine substanțe în bucătărie, să descopere plante, să facă experimente în baie, să se ducă în vizită la locul de muncă al prietenilor noștri, etc.
Familia Pouzet nu e singura familie cu copiii care face înconjurul lumii. Familia de belgieni Benoît si Bernadette cu fetitele lor Morgane si Sarah, familia Marais cu 3 copii care au făcut înconjurul lumii în 1999- 2003 și din 2006 sunt plecați iar, Guy și Christine din Franța împreună cu cei trei copii ai lor și câinele-lup, Shana, sau familia cu 5 copii sunt doar câteva exemple de familii care au aderat la acest stil de viață. Poate pentru noi, cei care locuim într-un singur loc sigur și nu împreună cu copiii noștri 24 de ore din 24, ani la rând, exemplele lor ne fac mai toleranți față de gălăgia, dezordinea sau solicitările copiilor noștri și mai mulțumiți față de starea noastră fizică și psihică fără să ne mai plângem că avem nevoie de odihnă, de relaxare sau de timp liber doar pentru noi.
Am redescoperit încă o dată că bătrânețea și implicit condiția noastră fizică țin mult mai mult de atitudinea mentală, de gradul nostru de activitate sau de plafonare decât de anii pe care îi avem în realitate. Nu trebuie să fii tânăr ca să te aventurezi într-o astfel de călătorie, lucru demonstrat de cuplul de 60 de ani din Germania care fac înconjurul lumii de doi ani pe biciclete cu care familia Pouzet au avut ocazia să se întâlnească. Așa că .. voi ce planuri de viață aveți pentru când veți fi bunici?
Am mai învățat că pericolele pot fi înfruntate cu succes dacă îți iei precauțiile necesare și nu e nevoie să le interzici întotdeauna copiilor să experimenteze, însă poți să le asiguri condiții de securitate și să îi înveți să țină seama singuri de fenomenele naturale și nu numai. Doar când acest lucru nu e posibil cu adevărat e cazul să nu te aventurezi mai departe, cum a fost abandonarea coborârii lor în Grand Canion
Am mai învățat că poți să fii ecologist oriunde chiar dacă ești singurul care face acest lucru și nu e suficient. Dacă fiecare om de pe planetă ar face la fel, Pământul ar avea mult mai mult de trăit și de oferit. Așa că, poate nu avem tone de hârtie de strâns, dar poate copiii noștri ar câștiga enorm dacă ne-ar vedea că reciclăm puțina hârtie pe care o folosim sau dacă facem curat în parc, chiar dacă a doua zi totul pare la fel.
Poți să mănânci sănătos chiar călătorind în zone îndepărtate și puțin populate, fără să ai la îndemână sau poate tocmai fiindcă nu ai la îndemână supermarketuri pline de mii de feluri de produse. Pentru noi, cei ce trăim în oraș poate ar trebui să fie mai ușor să apelăm la mâncare cât mai sănătoasă, având totuși multe surse de unde să alegem.
Deși a călători în jurul lumii e o idee sublimă pentru unii și de nedorit pentru alții, experiența celor 5 nu poate să nu ne impresioneze astfel încât să putem extrage lecții folositoare care ne îmbogățesc stilul de viață. Dan, Marilena, Vlad, Matei și Ilinca, mulțumim pentru tot ce oferiți!
