Despre dragoste

1. Bătrânul Amfilohie dădea acest sfat: “Iubește-L pe Unicul ca toți să te iubească. Nu numai oamenii te vor iubi, ci și viețuitoarele fără rațiune, căci, atunci când harul divin se manifestă, el atrage ca un iubitor tot ce este înaintea lui. Și nu numai că te vor iubi, ci te vor și respecta, căci pe chipul tău va străluci fața curată și feciorelnică a Celui pe care tu-L iubești și adori”.
2. Bătrânul Iosif Isihastrul le zicea călugărilor săi: “Ceea ce nu-i dăm lui Dumnezeu spre a fi întrebuințat de El, este întrebuințat de diavol. De aceea Domnul ne-a dat porunca să-L iubim din tot sufletul și din toată inima, pentru ca cel rău să nu găsească nici loc, nici odihnă pentru a locui în noi”.
3. Despre iubirea pe care trebuie să o avem față de Hristos, Bătrânul Amfilohie zicea: “Până ce inima noastră nu este locuită de dragostea lui Hristos, nu putem face nimic. Suntem ca niște bărci fără carburant în motor.” Și el adăuga: “Să ne aducem aminte de Hristos cu dragoste, și atunci inima noastră va tresălta de bucurie”.
4. Dragostea niciodată nu se sfârșește. Chiar dacă se adresează la mai mulți, nu se împuținează. Bătrânul Epifanie zicea: “Dragostea adevărată se aseamănă cu flacăra unei lumânări. Oricâte alte lumânări s-ar aprinde din ea, flacăra primeia rămâne întreagă și nu se micșorează deloc. Și, fiecare nouă lumânare, are aceeași flacără ca și precedentele”.
5. Bătrânul Iosif spunea: “Când Harul lucrează în sufletul celui ce se roagă, Dragostea lui Dumnezeu îl copleșește și el nu poate decât să suporte ceea ce resimte. Această dragoste se întoarce apoi spre lume și spre oameni, pe care îi iubește într-atât încât cere să ia asupra sa toate nenorocirile și suferințele omenești pentru a-i ușura pe alții. În general această dragoste compătimește cu toate ispitele și încercările, chiar cu cele ale ființelor fără rațiune, până acolo încât plânge gândindu-se că acestea suferă! Acestea sunt caracteristicile dragostei care provoacă și suscită rugăciunea. De aceea marii rugători nu încetau de a mijloci pentru lume. Ni se pare străină și cutezătoare rugăciunea lor, dar ea prelungește viața pe pământ. să știți că dacă acești rugători ar dispare, acesta ar fi sfârșitul lumii”.
6. Bătrânul Ieronim zicea: “Vrei să iubești oamenii? Iubește-L pe Hristos și vei vedea cât îi vei iubi pe oameni, chiar dacă nu vrei. Dragostea care vine din dragostea lui Hristos este dragoste puternică și veritabilă. Iubește-L pe Hristos!”
7. Dragostea este semnul după care se recunosc creștinii. Bătrânul Amfilohie zicea: “Noi trebuie să avem dragoste față de persoana lui Hristos, această dragoste este necesară vieții sufletului nostru. Dragoste față de creaturile lui Dumnezeu, față de animale, de copaci, de flori, de păsări, și mai ales față de om, cea mai perfectă dintre creaturile lui Dumnezeu”.
8. Același bătrân povățuia: “Dragostea cerească, copilul meu, să-ți umple mereu inima. Umple-o numai de doriri înalte și dumnezeiești. Te vei bucura atunci de șoaptele dumnezeiești ale Ființei adorate, care se bucură să vorbească cu tine atunci când inima ta a devenit tronul Său. Trebuie să-ți păstrezi neîncetat inima ca un chivot sfânt și imaculat”.
9. Noi îi admirăm pe Sfinții Părinți ai Bisericii noastre pentru nevoințele ascetice pe care le-au împlinit. Dar oare ce le dădea forță de a le îndura? Bătrânul Antim sublinia: “Părinții aveau platoșă credința neclintită în Dumnezeu și străluceau de doriri sfinte. Dumnezeu îi lăsa să simtă încercarea suferințelor atât cât voia, apoi le dădea harul Său și socoteau ca nimic aceste suferințe”.
10. Despre dragostea pe care trebuie să o avem pentru cei ce ne stânjenesc și ne chinuiesc, Bătrânul Porfirie zicea: “Orice om care ne jignește, ne face rău, ne calomniază sau este nedrept cu noi, este unul dintre frații noștri căzut în mâinile diavolului. Până ce-l întâlnim pe acest frate noi trebuie să plângem mult, să suferim dimpreună cu el și să ne rugăm lui Dumnezeu, în liniște și cu stăruință, ca-n ceasul dificil al ispitei să ne întărească și să aibă milă de fratele nostru, victima diavolului. Și Dumnezeu ne va ajuta, atât pe noi cât și pe fratele nostru”.
11. Despre dragostea față de aproapele Bătrânul zicea: “Când fratele nostru face o greșeală, noi trebuie să-i suportăm ispita. Adevărata dragoste ne inspiră să facem sacrificii pentru aproapele nostru. Fără sacrificiul din partea noastră, dacă-l judecăm pe fratele nostru care a păcătuit, îl facem să cadă și mai jos. Și invers, printr-un sacrificiu al dragostei noastre și prin rugăciunea noastră tainică pentru el, îi trezim conștiința, care se educă și-l judecă: atunci el se pocăiește și se îndreaptă”.
12. Bătrânul Iosif zicea: “În prezența unuia despre care știi că te bârfește și te denigrează, este aproape imposibil să nu te tulburi înlăuntrul tău, chiar dacă te sforțezi să rămâi nepăsător. Dar prin iertare și rugăciune pentru acea persoană, tu contrabalansezi rana și tristețea”.
13. Bătrânul Filotei sublinia importanța dragostei: “Dacă un om construiește o casă și o lasă fără acoperiș, această casă nu-i folosește la nimic. La fel este și omul care a dobândit toate virtuțile și n-are dragoste, este ca o casă fără acoperiș”.
14. Pentru a dobândi dragostea, același Bătrân învăța: “Omul blând se curățește de păcatele sale, căci Dumnezeu locuiește în el. Omul curățit de păcate este iluminat de razele Duhului Sfânt și dobândește dragostea”.
15. Bătrânul Porfirie zicea: “Hristos locuiește în sufletele adevăraților creștini, și ei nu pot decât să-i iubească pe toți oamenii, inclusiv pe dușmanii lor”. Și adăuga: “Coroana dragostei noastre față de prieteni are și corpuri străine (interesul, recompensa, vanitatea, slăbiciunea sentimentelor, simpatia pătimașă) în timp ce coroana dragostei noastre față de vrăjmași este pură”.
16. Vocea iubirii schimbă inima împietrită a oamenilor. Bătrânul Porfirie învăța: “Dragostea lui Hristos trebuie să atingă tot universul, chiar și pe hipi din Matala! Aș dori mult să mă aflu acolo cu ei, nu pentru a păcătui împreună cu ei sau pentru a-i critica pe acești oameni, ci pentru a trăi cu ei, bineînțeles fără a păcătui, și a lăsa dragostea lui Hristos, care schimbă ființele, să le vorbească ea însăși”.
17. Ascultarea este o condiție a dragostei. Bătrânul Iosif Isihastrul zicea: “Nu există dragoste adevărată fără supunere. Cum poți tu să-i iubești și să slujești altora dacă nu te supui voinței lor? Fiecare faptă de dragoste adevărată este slujire, și cei ce practică ascultarea fac o dublă lucrare: pe de o parte, își arată încrederea în cel ce poruncește și, pe de altă parte, pusă în practică, prin serviciu dragostea ce i-l oferă”.
18. Bătrânul Amfilohie zicea: “Eu am fost născut pentru a-i iubi pe toți oamenii. Că sunt turci, negri sau albi, nu mă interesează. Văd pe chipul fiecărui om chipul lui Dumnezeu. Și pentru acest chip a lui Dumnezeu, eu sunt gata la orice sacrificiu”.
19. Gheorghe, Bătrânul din Drama, de asemenea, îi învăța pe creștini să fie iubitori: “Creștinul care-i iubește pe toți oamenii și mai ales îi iartă pe cei ce i-au făcut rău merită să primească răsplată de la Dumnezeu. Căci dacă împlinim toate faptele bune, dar nu-l iubim pe aproapele, nu facem nimic. Suntem un zero, un nimic! Iubirea, frații mei, iubirea o cere Dumnezeu de la noi!”
20. Bătrânul Porfirie zicea: “Pentru ca toți să te iubească, trebuie ca tu mai întâi să-i iubești”.