De unde vine timiditatea? Este un comportament învățat?
Timiditatea apare pe un teren predispozant, dar este și întărită de un mediu favorizant. Studiile arată ca aproximativ 15% dintre copii suferă, intr-un grad mai mare sau mai mic, de timiditate,
Un copil timid este o persoană cu o emotivitate crescută în situații de interacțiune socială. Organismul lui reacționează prin înroșirea pielii, accelerarea pulsului, transpirație, tremurat chiar. Plânge cu ușurință. De obicei o persoană timidă evită contactul direct în ochi cu persoane străine, evită să vorbească sau se bâlbăie sau vorbește incoerent când o face. Intern trăiește o stare de tensiune, anxietate și neîncredere, atât în sine, cât și în persoanele străine.
Astfel de semne pot fi observate încă din copilăria timpurie. Copilul evită să atingă alte persoane, nu are inițiativă în a aborda alți copii sau adulți, nu vorbește din proprie inițiativă, nu răspunde întrebărilor, se agață de părinte atunci când este abordat de alte persoane, prefer să se joace singuri, stă izolat atunci când întră într-un grup nou (la o petrecere, întâlnire) și preferă doar să privească, nu dorește să stea mult timp în colectivități (creșă, grădiniță).
Mediul favorizant se referă mai ales la modul de interacțiune al părinților și celorlalți adulți importanți din viața lui. Dacă un copil cu fond predispozant spre timiditate este criticat (mai ales în fața altora), este obligat să interacționeze la comandă cu alți adulți (să dea mâna, să pupe sau să stea la pupat, să îmbrățișeze sau să fie îmbrățișat, etc), este pedepsit când nu o face de bună voie (când nu participă la jocurile cu alți copii la o petrecere și preferă să stea lipit de mama lui), este etichetat “timid” de multe ori doar de față cu el, dar și de față cu alții, este pus în situații cu potențial anxios foarte mare, cum ar fi să recite o poezie pe scenă în fața multor persoane necunoscute – toate aceste situații nu fac decât să întărească acea predispoziție pe care o are din naștere.
Există elemente din viața intrauterină care pot declanșa timiditatea?
Deși există o legătură clară între timiditatea copilului și tipul de temperament și particularitățile sistemului nervos vegetativ cu care se naște, nu este prea bine cunoscut care factori anume contribuie și când anume la nașterea acestor particularități. Există cercetători care susțin că cel puțin parțial, timiditatea este transmisă genetic.
În același timp există factorii care afectează negativ dezvoltarea generală a fătului în perioada intrauterină cum ar fi stresul mamei, consumul de alcool, fumat, agresiuni fizice asupra mamei, stare de sănătate precară, vârsta prea mică a mamei – care trebuiesc evitați.
De asemenea, un stres major care își poate pune amprenta asupra dezvoltării ulterioare a copilului este nașterea în sine. Ar fi bine ca în aceasta situație copilul să fie dat mamei cât mai repede posibil, să fie alăptat, să stea lângă ea – pentru a simți în continuare familiaritatea mamei sale, a se simți ocrotit, iubit, a nu se simți singur, abandonat – într-un moment foarte tensionant pentru el, poate cel mai tensionant din întreaga viață.
Psiholog Mihaela ZAHARIA
Parenting trainer & coach Mind Master
www.parenting.ro
