Despre copii și tineretul creștin

Care este modelul, prototipul ideal pe calea vieții noastre creștine?
Este Însuși Iisus Hristos Mântuitorul lumii. Să mergem după putere pe urmele Lui, spre a nu pierde calea vieții care duce la mântuire. După Hristos, cele mai desăvârșite modele sunt sfinții, începând cu Maica Domnului. Să le urmăm exemplele vieții.
– În ce fel sfinții și părinții noștri duhovnicești ne pot fi modele vii de urmat pe calea mântuirii?
Marele Apostol Pavel, când trecea prin cetăți, învăța pe creștini să păzească învățăturile rânduite de Apostoli și de preoții din Ierusalim (Fapte 16, 4). În alt loc zice: „Vă mai rugăm, fraților, să avea luare aminte pentru cei ce se ostenesc întru voi, pentru cei ce vă cârmuiesc întru Domnul și bine vă sfătuiesc, și pentru munca lor să-i socotiți pe ei vrednici de prisoselnica dragoste” (I Tesaloniceni 5,12-13). În altă Epistolă zice: „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au grăit cuvântul lui Dumnezeu, ca privind cu luare aminte cum și-au încheiat viața, să le urmați credința” (Evrei 13, 2). Vezi ce zice? Să privim cu luare aminte la părinții și înaintașii noștri cum și-au încheiat viața. Adică dacă viața lor a fost lumină și pildă până la mormânt pentru noi toți, atunci să le urmăm credința. Se poate ca cineva din părinții noștri, oricât de evlavios ar fi și tare, să se schimbe din așezarea lui cea bună și duhovnicească și să devină râu și smintitor. Or, aceluia nu trebuie a-i urma, ca nu împreună cu el să ne pierdem sufletul. Iar dacă acela a dus lupta cea bună până la sfârșit, și în viața cinstită și duhovnicească s-a sfârșit, aceluia să-i urmăm. Așa au fost sfinții lui Dumnezeu Apostolii, Mucenicii și Cuvioșii Părinți pe care Biserica îi cinstește de mii de ani și le urmează învățăturile pline de sfaturi și mântuitoare de suflet. Aceștia, după cuvântul Domnului, au fost făclii aprinse pe pământ și au răbdat până în sfârșit ispite și necazuri pentru Hristos. Pentru aceea au și luat cununa vieții de veci, fiindcă „lupta cea buna s-au luptat și călătoria au săvârșit” după voia Domnului.
Toți Sfinții și Cuvioșii Părinți canonizați de Biserica lui Hristos ne sunt modele de urmat pe calea mântuirii fără nici o îndoială. De aceea suntem datori a-i cinsti cu toata evlavia și a le urma după putere, rugăciunea, postul, curăția, smerenia, blândețea, mila, sfatul și jertfa. La fel, să urmăm și viața curată și binecuvântată a părinților noștri trupești care ne-au născut și a duhovnicilor și părinților noștri care ne-au unit cu Hristos și ne-au ajutat cel mai mult pe calea mântuirii.
„Nu fiți copii cu mintea!”
– Ce trebuie să învățăm mai întâi de la sfinți? Dar de la părinții noștri duhovnicești, care ne-au crescut și au adormit în Domnul?
De la sfinți să învățăm mai ales marea lor iubire pentru Dumnezeu, statornicia lor în dreapta credință, curajul cu care mărturiseau pe Hristos și sfințenia desăvârșită a vieții lor, iar de la părinții noștri duhovnicești să învățăm blândețea și dragostea cu care ne-au crescut și ne-au vorbit de Dumnezeu, râvna lor pentru biserică și rugăciune și mila cu care ajutau pe toți oamenii la mântuire.
– În ce măsură copiii, prin nerăutatea și curăția lor, ne pot fi modele spre o viață curată și duhovnicească?
Sfântul Apostol Pavel zice că de la copii putem lua numai nerăutatea și nevinovăția lor, dar nu și înțelegerea lor pruncească. „Fraților, spune el, nu fiți copii cu mintea. Adică fiți copii cu nerăutatea. La minte, însă fiți desăvârșiți” (I Corinteni 14, 20). De la prunci putem lua pildă smerenia, după cum a zis Domnul: „Cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare întru Împărăția cerurilor” (Matei 18, 4). Iar dacă cineva, prin darul lui Dumnezeu, va ajunge să fie desăvârșit cu mintea și înțelegerea și să aibă nerăutatea, smerenia și curăția pruncilor, acesta cu adevărat a ajuns la culmea nepătimirii și poate să fie pildă de urmat pe calea mântuirii.
– Cuvintele lui Hristos „Lăsați copiii să vină la Mine, că a unora ca aceștia este Împărăția cerurilor”, (Matei 19,14) este o poruncă pentru noi toți sau numai un îndemn?
Aceste cuvinte sunt o poruncă pentru noi toți care vrem să ne mântuim, și să ne silim să avem inima smerită și nevinovată de copii. Dar vezi că nu a zis că numai a acestora este împărăția cerurilor, ci: „a unora ca aceștia”. Adică toți care prin darul lui Dumnezeu și prin lucrarea faptelor bune ajung la măsura curățeniei și a nevinovăției pruncilor, vor dobândi împărăția cerurilor. Această poruncă privește și pe părinții trupești. Că au prima datorie față de copii să le dea viață, să-i lase să vină la viață, iar nu să-i omoare. Apoi au porunca să-și crească copiii în credință și în frica de Dumnezeu, în rugăciune și în viață curată. De vor face așa, copiii lor vor crește bine, vor purta în ei pe Hristos și vor urma toată viața lui Hristos. În felul acesta vor împlini și ei porunca Domnului: „Lăsați copiii să vină la Mine!”.
„Lăsați copiii să vină la Mine”
– Copiii botezați și nevinovați sunt mai buni la Dumnezeu decât monahii și creștinii desăvârșiți? Ce asemănare este între copii și cei desăvârșiți?
Mai mare plată de la Dumnezeu au monahii și creștinii care vor câștiga nevinovăția și curățenia pruncilor prin lupte și osteneli, decât copiii botezați ai creștinilor. Căci copiii numai prin darul Prea Sfântului Duh de la Botez au luat desăvârșirea, fără de osteneală proprie. Iar creștinii și monahii buni au răbdat până la moarte necazurile, scârbele și durerile veacului de acum și prin răbdarea lor au dobândit sufletele lor (Luca 21,19; Romani 12,12; Efeseni 4, 2; Tit 2, 2).
– De ce totuși Mântuitorul cheamă pe copii la Sine înaintea tuturor oamenilor și ni-i dă drept modele de desăvârșire?
Mântuitorul nostru Iisus Hristos, fiind Însuși izvorul nemărginit al dragostei, al curăției și al nevinovăției, din dragostea Sa cea nemărginită iubește pe copii pentru nevinovăția lor și îi cheamă la Sine, ca să ne dea nouă pildă spre a urma cu faptă curățenia, nevinovăția și nerăutatea pruncilor și a copiilor curați. Prin cuvintele: „Lăsați copiii să vină la Mine”, Domnul ne arată că El iubește pe copii și nevinovăția lor și cu pildă ne îndeamnă pe toți să fim ca ei.
Copiii nevinovați care se duc la Domnul de mici, pot fi considerați sfinți și deci modele de urmat pentru noi?
Pot fi considerați sfinți și modele de urmat pentru noi cât privește nevinovăția și curăția lor, dar nu și lupta și suferința pentru lucrarea poruncilor lui Dumnezeu. Căci ei au intrat în împărăția cerurilor numai pentru nevinovăția vieții, nu și pentru ostenelile faptelor bune pe care le-au îndurat cu bărbăție sfinții lui Dumnezeu, care prin multe suferințe și prigoane pentru Hristos au dobândit viața veșnică (Matei 5,10-13; Fapte 14, 22; II Corinteni 4,17; II Tesaloniceni 1, 5).
Mântuitorul nostru Iisus Hristos a zis: „De nu vă veți întoarce și de nu veți fi ca pruncii, nu veți intra întru împărăția cerurilor” (Matei 18, 3). Dar la această nevinovăție și curățenie a pruncilor, sfinții lui Dumnezeu prin mari lupte, osteneli și chinuri, au ajuns.
(Părintele Cleopa)
(Sursa: www.orthodoxPhotos.com)