Desfătarea de a iubi și de a fi iubit

Să ne doară sufletul pentru cei care ne fac rău, mai mult decât ne doare pentru noi înșine; căci rana pe care vor să ne-o facă nouă, o primesc, de fapt, ei. Așa cum cei care dau cu piciorul în cuie și se laudă cu aceasta sunt vrednici de plâns, la fel și cei care îi nedreptățesc pe alții sunt vrednici de mila noastră, deoarece își rănesc propriile lor suflete.
Iubirea noastră trebuie să-i cuprindă pe toți oamenii. Dacă pe unii ii iubim, iar pe alții nu, niciodată dragostea noastră nu va fi mai presus decât a oamenilor necredincioși. Creștinii nu trebuie să iubească așa cum iubesc necredincioșii.
Cuvintele noastre ortodoxe sunt ca armele care îi apără pe ai noștri și îi lovesc pe eretici. Aceste cuvinte nu îi lovesc pentru a-i dobori, ci pentru a-i ridica după ce au căzut. Acesta este scopul luptei noastre: să îi ajutăm și pe vrășmașii noștri să se mântuiască.
Scopul Vechiului Testament a fost să-l facă pe om din nou om, pe când scopul Noului Testament este să-l facă pe om înger.
Tu, care în fiecare zi te lupți cu valurile mării acestei vieți cuprinse de furtună și ești încărcat cu atâtea păcate, ai nevoie in permanență de mângâierea Sfintelor Scripturi.
Pentru înțelegerea Sfintelor Scripturi nu este nevoie de înțelepciune omenească, ci de descoperirea Duhului Sfânt.
Nimeni nu poate spori in virtute dacă nu este plin de harul Duhului Sfânt. Dar Duhul Sfânt nu locuiește in suflete căldicele. Ca să dobândim har, trebuie ca sufletul nostru să aibă râvnă spre orice lucrare a lui Dumnezeu.
Așa cum ochiul bolnav vede întuneric și în cea mai puternică lumină, la fel și sufletul bolnav este tulburat chiar și când este liniște. Să-i încredințăm toate problemele noastre lui Dumnezeu și să credem că nimic nu este al nostru, să rămânem indiferenți la slava oamenilor și să dorim să-I plăcem numai Domnului, și astfel vom fi liniștiți chiar și când asupra noastră se va abate cea mai îngrozitoare vijelie.
Cei care se află in afara Bisericii, slujind patimile și propriile lor idei, nu pot să primească nici un adevăr al lui Dumnezeu care este mai presus de mintea omenească.
Să te ferești de momelile ereticilor. Află că sub pielea de oaie se ascund lupii, care cu tine se poartă cu dulceață și blândețe, insă cu Domnul luptă ca niște fiare turbate. Fugi departe de răutățile lor și rămâi credincios Tradiției Părinților, adică învățăturii și credinței care izvorăsc din Sfintele Scripturi.
Așa cum lumina nu se preface niciodată în întuneric dacă rămâne lumină, așa și adevărul dogmelor credinței noastre nu va fi rușinat niciodată, tocmai pentru că dogmele nu mint, ci sunt adevărate, și nimic nu este mai puternic decât adevărul.
Cel care vrea să afle adevărul trebuie să se curețe mai întâi de patimi; pentru că cel care se curăță de patimi scapă de înșelare și cunoaște adevărul.
Nu pune pacea și înțelegerea mai presus de adevăr.
Nu avem nici un folos din credința noastră dreaptă, dacă ducem o viață păcătoasă, așa cum nu avem nici un folos din viața noastră plină de virtuți dacă nu avem credință adevărată.
Chiar dacă ai duce o viață duhovnicească înaltă, nu vei avea îndrăzneală dinaintea lui Dumnezeu dacă vei fi indiferent față de frații tăi care merg pe calea pierzaniei.
Nu este cu putință ca omul să se mântuiască dacă nu face nimic pentru mântuirea aproapelui.
Nimeni nu este mai bun și mai frumos la suflet decât omul simplu. Acesta este pentru oricine un prieten de nădejde.
Nunta este o mare taină. Unirea dintre bărbat și femeie este închipuirea unirii dintre Hristos și Biserică. De aceea, să nu te gândești la căsătorie în mod superficial și nici să nu aștepți zestre de la celălalt. Căsătoria nu este o afacere, ci o comuniune de viață.
(Sf. Ioan Gura de Aur)