Premianții Galei “Top 10 Suceveni” – ediția 2015
O mică Polonie, într-un sat din Suceava.
Era început de septembrie când ne-am petrecut aproape toată ziua la Solonețu Nou, satul în care majoritatea localnicilor sunt de etnie polonă. Peste câteva zile, la Solonețu Nou, sătenii urmau să sărbătorească Dozynki sau, pe românește, Sărbătoarea Roadelor, ajunsă în acest an la a IX-a ediție.
În mica Polonie din Bucovina, la Solonetu Nou, cu toții se pregăteau de sărbătoare. În casa Marianei Drosceac miroasea a piroște. Preferatele nepoților ei. Cu mure, cu prune, cu brânză de vaci îndulcită ori umplute cu brânză de oaie și servite cu jumări pe plită.
Piroștele au dispărut una după alta imediat ce erau puse pe masă. Tanti Mariana și alte vecine s-au întâlnit la poartă și au mers la biserica catolică din sat, la slujba de adorație, care se face în prima vineri din fiecare lună.
Spre seară, la casa polonilor din sat, Dom Polski, au început să se adune copiii și tinerii din ansamblul Solonczanca (Solonceanca), condus de ani de zile de Ana Zielonka.
Erau ultimele repetiții înaintea spectacolului desfășurat câteva zile mai târziu.
E o comunitate frumoasă, care de peste 200 de ani conviețuiește pe aceste meleaguri, o comunitate care, însă, are nevoie de un catalizator, iar în ultimii ani acesta a fost Ghervazen Longher.
La Solonețu Nouel este acasă, la fel cum se simte și la Pleșa ori la Poiana Micului sau Cacica, localități unde își duc traiul majoritatea etnicilor polonezi din România.
De mai bine de 13 ani, Ghervazen Longher, președinte al Uniunii Polonezilor din România, a fost ales deputat în Parlamentul României, ca reprezentant al minorității poloneze.
Singurul lucru care s-a schimbat la el în acești 13 ani este faptul că timpul nu îi mai ajunge să stea prea mai mult pe acasă, fiind plecat de luni până joi la București. Aproape de fiecare dată însă se întoarce la sfârșit de săptămâna printre ai săi.
„De multe ori omul îmi spune ce-l doare ca unui prieten, nu îi spune unui deputat care vine de nu știu unde, de la București, și de care nu știe ce face pe acolo”
Biroul lui Ghervazen Longher este pe stradă, în mijlocul alor lui, pentru că oamenii nu au timp să vină la cabinetul parlamentar, la Suceava, și atunci îi spun problemele pe care le au când îl întâlnesc prin sat ori pe la biserică.
„Ce-i bine pentru mine în satele astea când vin, toți sunt cu mine la per tu, deoarece noi am crescut împreună și ne cunoaștem, și sigur că de multe ori omul îmi spune ce-l doare ca unui prieten, nu îi spune unui deputat care vine de nu știu unde, de la București, și de care nu știe ce face pe acolo”, mărturisește Ghervazen Longher .
Ghervazen Longher nu are nevoie de afișe ori campanii electorale. Nu trebuie să le promită oamenilor că va face și va drege, pentru că el a făcut deja foarte multe pentru comunitățile etnicilor polonezi, cei mai mulți locuind pe raza județului Suceava.
Ghervazen Longher a resuscitat relațiile cu autoritățile de la Varșovia și a atras fonduri importante din Polonia, cu care a ridicat case polone sau Dom Polski la Solonețu Nou, Pleșa ori Poiana Micului.
Sunt, dacă vreți, echivalentul așa-ziselor cămine culturale, pentru că în aceste case au loc mai toate manifestările culturale și artistice, dar și alte evenimente importante din viața comunității.
„Pentru toți, nu scrie nicăieri că trebuie să fii polon ca să intri în casele polone“, precizează deputatul.
Piațeta Basilicii Minor Sf. Ioan Paul al II-lea de la Cacica, sedii pentru asociațiile comunităților poloneze, modernizarea unor drumuri care leagă localități unde trăiesc etnici poloni sunt de asemenea proiecte realizate cu implicarea lui Ghervazen Longher.
O școală modernă, de 1,8 milioane de euro, pentru toți copiii din comună
Oprim mașina în fața unei clădiri abandonate, cu geamuri sparte și pereți care stau să se prăbușească. Aici funcționa în urmă cu mai mulți ani fosta școala generală de la Poiana Micului, iar cel mai probabil fără implicarea lui Ghervazen Longher și astăzi copiii din satele din jur ar fi fost nevoiți să facă și ore aici.
Cum de renovat nu se mai putea, singura soluție era o școală nouă.
Pe un teren pe care transformase deja o casă veche într-o grădiniță modernă pentru copiii din sat, după ce și vechea grădiniță a ajuns în stare avansată de degradare, s-a ridicat în 2010 o școală modernă.
„La intervenția lui pe lângă consulat, ambasadă, a reușit să ajungă la Senatul Poloniei cu cererea respectivă și senatorii au aprobat fonduri pentru ridicarea acestei clădiri“, explica Otilia Moroșan, directoarea Școlii Gimnaziale „Krystyna Bochenek“ Poiana Micului.
O investiție de aproximativ 1,8 milioane de euro, cu finanțarea exclusivă din fondurile statului polon, cu sală de sport, clase I-VIII, grădiniță, cu predare atât în limba polonă, cât și în română, cu laboratoare moderne, cu cabinet medical pentru oamenii din sat și cabinet medical, separat, pentru elevi.
Astăzi, a rămas singura scoală deschisă din comuna Mănăstirea Humorului, la care învață peste 160 de elevi, fie ei etnici poloni sau români.
“Nu se ține undeva sus, că eu îs deputat…Tot timpul este între oameni, tot timpul ajută oamenii”
Ghervazen Longher nu s-a limitat doar la atât, iar an de an se implică și în tot felul de activități extrașcolare. Organizează concursuri cu premii, competiții sportive, iar de 1 iunie sau de Crăciun le aduce copiilor cadouri.
“Nu am auzit vreodată să spună: știi, nu pot, nu se poate… Niciodată. Mereu zice: încercăm, facem, haideți să vedem cum se poate face…”, mărturisește Carmen Marculeac, profesor coordonator la Școala Gimnazială Solonețul Nou.
Ana Zielonka, coordonatoarea Ansamblului artistic „Soloczanka”, l-a altoit cu o nuielușă peste picioare pe Ghervazen când era mic, pentru că numai nu reușea să învețe un pas la un dans de polkă, iar deputatul îi reamintește de fiecare dată când se întâlnesc.
“E foarte iubit. Și are și de ce să fie iubit, face foarte multe… foarte multe“, e aprecierea Anei Zielonka.
“Nu se ține undeva sus, că eu îs deputat…Tot timpul este între oameni, tot timpul ajută oamenii”, e de părere și Marcel Sahlean Cojocar, director la Școala Pârteștii de Jos
“Mi-aș dori ca în fiecare diasporă poloneză din alte țări să fie un astfel de președinte”
Vă dau un sfat. Mergeți la început de septembrie la Solonețu Nou, la Sărbătoarea Roadelor. O explozie de culori, de voie bună, tradiții și oameni frumoși.
Mai toți localnicii poarta costumele populare tradiționale și își așteaptă oaspeții la biserică, invitații fiind aduși de la poarta de intrare în localitate în căruțe împodobite, însoțiți de tineri călare.
Liturghia are farmecul ei și nu trebuie să fii polon sau nici măcar catolic pentru a simți emoția care vibrează în lăcașul de cult.
Apoi, tot alaiul se mută la sediul Dom Polski din localitate, unde gospodine din satele cu etnici poloni au pregătit mâncăruri tradiționale, care pot fi degustate de toți cei prezenți.
Explozia de culori se mută apoi pe scenă, acolo unde membrii ansamblurilor „Mała Pojana”, din Poiană Micului, și „Sołonczanka”, din Solonețu Nou, susțin ore întregi un program de muzică și dansuri poloneze.
Pentru o zi, Solonețu Nou e Varșovia polonezilor din România. Anul acesta, la Sărbătoarea Roadelor, a fost prezentă și Joanna Frybes, director în cadrul Ministerului Afacerilor Externe din Polonia. “Mi-aș dori ca în fiecare diasporă poloneză din alte țări să fie un astfel de președinte”, a declarat la final oficialul polon.
De altfel, Ghervazen Longher a primit în urmă cu cinci ani de la președintele de atunci al Poloniei una dintre cele mai importante distincții – decorația Crucea de Cavaler, pentru merite deosebite în păstrarea identității polonezilor din România.
